2 Days in Paris (2007)

Before Sunrise si Before Sunset m-au transformat in fanul lui July Deply, iar recent am descoperit 2 Days in Paris, o comedie romatica regizata, scrisa si jucata chiar de ea. Iar dupa cateva cautari am aflat ca urmeaza si o continuare a acestui film, 2 Days in New York. Povestea este simpla. Marion (July Deply) si John (Adam Goldberg) sunt un cuplu, care dupa o excursie de doua saptamani la Venetia, se hotarasc sa poposeasca inca doua zile in Paris, la parintii lui Marion. Cei doi locuiesc in New York, ea face fotografii si este frantuzoiaca, el amenajeaza case si este american.

In Paris lucrurile nu sunt chiar roz. Familia lui Marion nu este una normala; tatal are o galerie plina de creatii artistice cu tenta sexuala, sora este un psihoterapeut care nu isi suporta pacientii-copii, iar mama plange si se isterizeaza la fiecare pas. Pe deasupra, o armata de fosti iubiti apare in peisaj, iar Jack nu stie cum sa gestioneze situatiile in care este pus. Eu il inteleg perfect pe Jack. Cand iubita ta se distreaza alaturi de familie pe seama unei fotografii in care apari gol, iar partile intime sunt acoperite de baloane, nu stiu daca poti sa razi cu gura pana la urechi. In plus, Marion nu este fiinta cea mai docila, din contra. Este atat de dificila, incat si ei ii este greu sa rezoneze cu trairile proprii. In momentul in care fostii iubiti se napustesc asupra ei, sa o ajute, sa o complimenteze sau sa flirteze, Marion afiseaza un zambet larg, se fastaceste si adopta un comportament de adolescenta.  Bineinteles, Jack este uimit. Se apuca sa o caute prin telefon si descopera tot felul de mesaje perverse si incriminatoare.

Marion este cea care relateaza actiunea si tot ea explica in final modul in care intelege relatiile de cuplu si modul in care ea le traieste. Cea mai reprezentativa parte este si cea care ne ajuta sa o intelegem, sa o acceptam si ne determina sa ne atasam de personaj. “Always the same for me. Break up, break down. Drunk up, fool around. Meet one guy, then another, fuck around. Forget the one and only. Then after a few months of total emptiness start again to look for true love, desperately look everywhere.” In plus filmul are o coloana sonora la fel de amuzanta. In cazul in care sunteti curiosi, puteti sa o cautati melodia Lalala a lui July Delpy cu Nouvelle Vague. Mai jos aveti trailerul filmului, iar eu astept sa imi spuneti care scena v-a placut cel mai mult.

Vizionati trailer: