Dupa ce am vazut Nine (2009) eram curioasa sa vad si originalul lui Federico Fellini, 8 ½. Este poate mai ,,serios” daca as putea sa il numesc altfel, cu mai putine scene de dans si cantec, un alb-negru care ne introduce in gandurile unui regizor, care ne arata la ce presiuni poate fi supus aceasta atunci cand se afla intr-un impas creator. Se spune, de altfel, ca filmul este un fel de autobiografie a lui Federico Fellini.
Guido are o idee pe care nu reuseste sa o concretizeze, prea mult haos in jurul lui. Vrea sa abordeze o tematica religioasa, dar ce va spune Vaticanul? Ar trebui sa existe si o poveste de iubire in film, dar cum o va concretiza? Scene rupte, tot felul de amintiri il navalesc pe Guido, totul se amesteca. Echipa de productie este plina de energie, gata sa inceapa un nou proiect, dar regizorul nu le da nici un fel de indicatii; actorii nu isi pot juca rolurile pentru ca personajele sunt mult prea general construite. Dincolo de astfel de probleme, viata personala ii creeaza lui Guido o apasare in plus. Cum nu reuseste sa isi separe mereu munca de viata private, exista riscul ca sotia lui sa fie nevoita sa il imparta pe regizor cu seriile de amante pe care acesta si le face pe platourile de filmare. Daca nu ati vazut 8 ½, vi-l recomand macar pentru a face o comparatie cu Nine, desi varianta din 2009, pot spune acum, ca este mult mai comerciala si trebuie sa recunosc ca pledez in favoarea interpretarii date de Fergie personajului Saraghina (doar pentru ca mi s-a parut usor mai amuzanta). Printre actorii cunoscuti din 8 ½ se numara: Marcello Mastroianni, cunoscut si pentru rolul din La Dolce Vita (1960) si Claudia Cardinale.
8 ½ a luat in 1964 doua premii Oscar, unul pentru cel mai bun film strain si unul pentru cele mai bune costume. IMDB a pozitionat filmul, conform alegerilor facute de vizitatorii site-urile, pe locul 188, in top 250. Si eu voi plasa filmul intr-un top al preferintelor mele, poate ca veti face si voi la fel dupa ce il urmariti.
Vizionati trailer-ul:
