Ultima capodopera a lui Jeunet mi-a reamintit cat de talentat si ingenios este regizorul francez. Micmacs m-a dus cu gandul, in mod deosebit, la primul film al lui Jeunet, Delicatessen, realizat in colaborare cu Marc Caro. Desi facut acum 20 de ani, ai zice ca a aparut in cinematografe abia ieri. Estetica si ideea productiei sunt fascinante si numai bune pentru debutul cinematografic al lui Jeunet.
Timpul actiunii este ambiguu, un amestec dintre post-apocaliptic si anii 50 poate, dar creaza atmosfera perfecta pentru cele intamplate intr-o cladire oarecare undeva in…Franta? In acest cadru bizar, resursele de carne par a fi pe terminate, iar cerealele au inlocuit banii. Proprietarul cladirii cu pricina este Clepet, care era totodata si macelar, lucrand la parter. Ultimul sau ajutor a murit in circumstante curioase, iar Clepet a postat cateva anunturi in ziar. Tocmai aceste anunturi il atrag pe naivul Louison, fost circar, care este gata sa preia sarcinile de instalator/mecanic/de toate in cladirea lui Clepet. El face cunostinta cu oamenii ciudati care locuiau acolo cu chirie, fiecare dintre ei avand parte de o descriere elaborata de-a lungul filmului. Louison o intalneste pe fiica macelarului, Julie, o fata delicata si mult prea draguta pentru a avea un asemenea tata. Cei doi sunt prieteni la inceput, dar pe parcursul filmului devin din ce in ce mai apropiati. Insa Julie se teme pentru soarta noului ei iubit, iar astfel aflam si noi planul macabru al lui Clepet: sa-l omoare pe noul venit si sa-i vanda carnea chiriasilor. Vazand ca nu poate sa-si opreasca tatal sub nicio forma, Julie este nevoita sa apeleze la Troglodistes, un grup underground de vegetarieni, ca sa-l salveze pe Louison. Bineinteles ca lucrurile nu decurg asa cum ar trebui, iar chiriasii dubiosi ai cladirii ajung si ei implicati in toata tarasenia.
Delicatessen este una dintre cele mai bune comedii negre pe care le-am vazut. Umorul consta mai ales in trasaturile personajelor care sustin intreaga actiune. Daca acestia nu ar fi fost atat de neobisnuiti, atunci filmul, cu siguranta, nu ar fi fost atat de apreciat. Jeunet a reusit din prima si si-a pastrat stilul pana in zilele noastre. Asa merge la sigur si nu va da niciodata gres.
As zice ca Delicatessen, in ciuda umorului negru, are un concept ascuns. Poate un protest impotriva consumului de carne? O incercare de a demonstra ca oamenii si animalele au drepturi egale si ca a omori un animal este echivalentul unei crime? Se prea poate. Concluzia este ca Jeunet a inceput cu dreptul, iar Delicatessen este un film de exceptie; nu are cum sa dezamageasca.
