Majoritatea filmelor frantuzesti urmarite de mine au placut si au fost vizionate din nou, cu cea mai mare placere, cu prima ocazie. “Ensemble, c’est tout”, era urmatorul pe lista de must-see, nu doar pentru ca are un subiect neconventional sau pentru ca este romantic si am o slabiciune pentru genul asta, ci pentru ca avea destule complimente atribuite. Eram curioasa daca sunt indreptatite vocile care aclamau filmul ca unul sensibil, obligatoriu de urmarit. Scriitoarea Anna Gavalda a oferit cinematografiei din Franta un scenariu demn de luat in seama, odata cu publicarea cartii cu acelasi nume, astfel ca, odata luat in vizor romanul, s-a trecut la ecranizare. Prestatiile actorilor din rolul principal au fost compensate cu premii la festivalul Cabourg si NRJ Cine Awards (Guillaume Canet), respectiv Cesar (Laurent Stocker).
Camille, desi o artista talentata, prefera sa-si castige existenta fiind femeie de serviciu. Duce o existenta solitara, ce nu este deranjata decat de ipocrizie si superficialitate. Il cunoaste pe Philibert, un barbat timid, sensibil, aproape un cavaler burghez. Cand aceasta se va imbolnavi, Philibert, ii propune sa locuiasca in uriasul sau apartament, neconditionat, asta in ciuda protestelor colegului sau de camera- Franck. La inceput, Franck o va detesta la propriu pe Camille. Cu timpul, vor invata sa se cunoasca, sa convietuiasca si sa treaca, fiecare cu ajutorul celuilalt, peste problemele lor. Nu vreau sa va spun foarte mult din subiect, pentru ca intriga este suficienta cat sa trezeasca curiozitatea spectatorului.
M-as fi asteptat la ceva mai … miscator. Nu spun ca nu aveti garantia unui film bun, insa as fi vrut ceva mai amanuntit anuminte secvente. Filmul este o drama, inainte de a fi o poveste de dragoste si este un film despre prietenie, inainte de a fi unul romantic. Formula franceza pentru dramele romantice (plus cateva momente amuzante) nu este conditionata de prezenta vreunui tanar aratos, bogat sau de bariere puse in calea fericirii cuiva, de haine scumpe sau idealuri marete. Nu, aici lucrurile stau complet diferit fata de filmele hollywoodiene. “Impreuna” (traducerea neinspirata) este un film simplu, cu oameni comuni si banali. Ar putea sa nu prinda stilul asta usor melodramatic, insa vizionarea filmului nu este un efort, ci mai degraba un rasfat care nu va plictisi, ci va incanta cu o muzica buna, cu o interpretare remarcabila si cu un scenariu destept.
Vizionati trailer:
E un film interesant, iar pentru Audrey Tautou si Guillaume Canet – chapeau bas ! Daca nu l-ai vazut, iti recomand si Hors de prix – http://www.filmetari.com/hors-de-prix-priceless-2006/
cu putina intarziere, vine si raspunsul, fara a diminua din multumire. bifata recomandarea ta si mi-a placut in aceeasi masura ca si cel in discutie. audrey tautou este… audrey tautou, simplu 🙂
[…] neutră. Nici un caracter nu poate fi catalogat negativ sau pozitiv. Francezul Guillaume Canet (Ensemble c’est tout), renunță la masca teatrală și aruncă pe ecrane un individ sensibil, deopotrivă burlac […]