Mania SF-urilor nu dă semne că ar vrea să înceteze prea curând, pentru anul 2013 fiind destinate 15 producţii. Printre acestea şi After Earth încearcă să-şi facă simţită prezenţa. Desigur, chiar şi cu familia Smith în distribuţie, filmul eşuează fix la capitolul pentru care SF-urile sunt… ei bine, SF-uri. Singurul criteriu pe care îl îndeplineşte este bugetul enorm (135 de milioane de dolari), total nejustificat, iar primele încasări sunt destul de mici. Rămâne de văzut dacă fanii lui Will Smith vor contribui la realizarea unui profit şi poate sa-i mai dea speranţe bobocului Jaden Smith în ale cinematografiei.
Acum 1000 de ani un cataclism a lovit Terra şi i-a forţat pe locuitorii ei să părăsească planeta. În prim-plan îi avem pe adolescentul Kitai Raige (Jaden Smith) şi pe legendarul său tată, Cypher (Will Smith). Cei doi vor pleca împreună într-o misiune, dar după o aterizare forţată pe Pământ, Cypher este grav rănit, iar Kitai trebuie să pornească singur după ajutor, confruntându-se cu zeci de pericole, cu o planetă ostilă, dar şi cu o creatură extraterestră, care a evadat din navă.
After Earth stă foarte prost la capitolul execuţie şi ceea ce ar trebui să fie “eye-candy” în materie de efecte speciale se transformă într-o bătaie de joc. Armele, dispozitivele electrice şi nava par a fi făcute din plastic şi să-l mai vezi şi pe puştiul Smith te face cumva să te întrebi dacă nu e un film Disney, cu low-budget, evident. Într-o peliculă ce se presupune că ilustrează viitorul chiar îndepărtat, nu mi s-a mai dat să văd folie de staniol şi hârtie (probabil igienică) ce atârnau pe nava prăbuşită. Animalele sălbatice/extratereştrii/mutanţii sunt la fel de prost concepuţi pe calculator, încât mi se pare jenant să vezi astfel de efecte la IMAX. Se pare că bugetul impresionant s-a cheltuit cu înţelepciune pe prestigiul lui Will Smith de a atrage încasări. After Earth nu prezintă nicidecum un viitor futuristic, doar o planetă abandonată şi sălbatică (frumoase cadrele, chiar mi-au plăcut) şi un băiat speriat care se maturizează treptat şi devine erou după ce se luptă cu pericolele Pământului. Relaţia dintre tată şi fiu este la început una distantă şi lipsită de încredere, dar obstacolele depăsite îi vor aduce împreună. Ceea ce mă face să cred dacă nu cumva acest film a fost tot un fel de pretext, pentru ca Will Smith să lucreze cu fiul său. Prost sau bun, poate chiar i-a apropiat, însă asta e neinteresant pentru publicul doritor de SF ca la carte.
Vizionati trailer:
In mod uimitor sunt de acord cu tot articolul tau, de la cap la coada. Pana si cu nota sunt de acord, desi am rezervele mele vizavi de notarea filmelor.
Ce sa zic… la mai multe articole din astea 🙂
5? e prea mult, chiar daca nu l-am vazut. NU mai vreau sa aud in viata mea de numele lui Shyamalan :)), prost regizor
Hmmm… Simona, ce sa zic, cred ca voi fi avocatul diavolului de aceasta data. Astazi (11-06) am vazut filmul la IMAX si pot spune ca sunt incantat. Nu un film exceptional, dar un film totusi bun, dupa parerea mea, cu efecte speciale destul de reusite, peisaje superbe, tensiune, un acting convingator (si aici dati-i o pauza lui Jaden, este doar un pusti) si chiar doua-trei momente emotionante. Nu se ridica la inaltimea lui “Oblivion” sau “Into the Darkness”, dar un “Prometeus” tot egaleaza.
Repet, nu este genial, dar… nota 4.8 pe IMDB??! 5 la dvs.? Mai degraba un 7.5 dupa parerea mea.
Recomand de vazut la IMAX pentru a ne “acorda” la tot ce are filmul de oferit. Si, de preferat, de catre cei care apreciaza genul. 🙂