“New Orleans is a siren of a city. A place of fables and illusion. A place Lorraine had to escape from and Bobby and I had to escape to. Away from Alabama, away from lives that no longer belong to us.”
În 2004, la festivalul de la Veneția, a fost prezentată o ecranizare despre care nu se știa nimic. S-a concluzionat ca fiind biografia a trei oameni neobișnuiți în simplitatea lor, a casei acestora, un personaj cheie în derularea relatărilor, o captură a unui moment din viața agitată a locuitorilor din New Orleans. În dublă ipostază de scenarist și regizor, Shainee Gabel adaptează pentru marele ecran romanul nepublicat, semnat de Ronald Everett Capps – „Off Magazine Street”. Fiul scriitorului are o apariție în film contribuind, de asemenea, cu 6 piese la soundtrack. Pentru mine, filmul total necunoscut a fost o oportunitate îndelung așteptată de a urmări un trio deosebit de admirat, nu de criticat.
Povestea se concentrează pe Purslane Hominy Will (Scarlett Johansson), o adolescentă retrasă, de altfel fire independentă, înstrăintată de mama sa. Decisă să se întoarcă în orașul natal New Orleans pentru a participa la funeraliile mamei sale, absentă în viața sa de prea mult timp pentru a și-o mai aminti. Descoperă cu stupoare că locuința îi este ocupată de doi bărbați, pretinzând a fi prieteni cu decedata. Aceștia sunt Bobby Long (John Travolta), un fost profesor de literatură, căzut în dizgrație și fostul student eminent al acestuia care în același timp îi este și biograf, Lawson Pines (Gabriel Macht). Ambii sunt alcoolici, oameni fără perspective sau convingeri de împlinit. Purslane hotărăște să rămână în casa celei care ar fi trebuit să îi fie mamă și să conviețuiască alături de doi străini. Lucrurile par simple, însă veți vedea exact ce implică acest angajament. Momentele de acomodare, de conviețuire cu doi adulți ratați, precum și motivele care i-au adus pe cei trei împreună, devin elementele centrale ale peliculei.
Replicile sunt inteligente, tăioase sau amuzante, putându-se identifica citate ale unor autori din opera universală. Pelicula nu împovărează, nu ridică semne de întrebare și nu se dorește a fi o operă filosofică. Este atât: un film comod (scenele cu ploaia sunt minunate) care solicită toate simțurile: fericirea, frustrarea, tristețea și oferă momente universal diferite la care poți alege să zâmbești, să râzi, să te bucuri sau să te înfurii. Mi-au plăcut interpretările tuturor, în mod special am remarcat o nouă prezentă pe ecrane – Gabriel Macht. Travolta probează în rolul lui Bobby Long, revenirea la roluri mai profunde, mai dramatice dar, totuși, mai semnificative, deși mici, precum cel al ucigașului inteligent din Pulp Fiction sau al arhanghelului Mihail din clasicul Michael al anului 1996. Altă partitură, aceeași interpretare concludentă, fără a o eclipsa pe Scarlett.
Vizionați trailer:
@ Angela:mi-a placut foarte mult prezentarea pe care ai facut-o.E un film senzational prin simplitatea lui.L-am vazut de multa vreme si de atunci e undeva in varful listei mele de filme preferate.Nu stiu daca pentru un motiv anume…pur si simplu :).
Ce m-ar atrage cel mai mult la acest film ar fi numele ptr ca daca m-as lua dupa trailer sigur nu as apuca sa il vizionez 🙂
@anna: multumesc frumos ;;). sincer si pentru mine e unul dintre filmele pe care le-as revedea fara riscul de a ma plictisi, desi e poate banal… imi place pur si simplu. @ marius: trailerul nu e cel mai reusit, dar daca il vezi posibil sa iti placa, acum depinde de gusturi 😛