Deși poate părea greu de crezut, acest film iranian este printre cele mai premiate ale anului. Are vreo 30 de distincții și numărătoarea continuă pentru că este nominalizat și la Globul de Aur (într-o companie foarte selectă cu Almodovar și frații Dardenne) și nu m-ar mira să ajungă și la Oscar pentru că este propunerea Iranului pentru această competiție. La început, după ce a câștigat Ursul de Aur la Berlin, m-am gândit că este vreun premiu politic, mai mult pentru încurajare decât pentru calitățile sale strict cinematografice. Apoi, aprecierile au continuat să vină, iar critici din întreaga lume l-au trecut pe lista celor mai bune producții cinematografice din 2011. După ce l-am văzut, am înțeles însă că toate laudele primite sunt meritate.
Nader și Simin sunt căsătoriți de 14 ani, au o fiică de 11 ani și au avut o viață normală până în momentul în care femeia a decis că vrea să plece peste graniță. Soțul ei a refuzat pentru că tatăl său este bolnav de Alzheimers și nu dorea să-l părăsească. Deoarece Simin s-a mutat de acasă, iar Nader era plecat la muncă nu mai avea cine să aibă grijă de bătrân, mai ales că acesta nu trebuia scăpat din ochi. Din acest motiv, Nader angajează o femeie pentru a-l îngriji pe tatăl său pe durata zilei. În urma unui conflict între Nader și femeia respectivă, aceasta îl acuză pe bărbat că din cauza lui a fost nevoită să avorteze. Acuzele încep să curgă din toate părțile, iar Nader riscă să ajungă la închisoare dacă afirmațiile femeii vor putea fi dovedite. Simin hotărăște să se implice și să-și ajute soțul în această problemă gravă.
Filmul este unul complex și atinge aspecte sensibile precum moralitate, religie, onoare. Scenariul reușește să te surprindă permanent și deși ți se pare că știi despre ce este vorba apar elemente care te surprind și care răstoarnă tot ce se întâmplase până atunci. Fiecare personaj ascunde ceva, fiecare spune jumătăți de adevăruri care îl pot distruge pe celălalt și fiecare erou evită să-și asume responsabilități și să dea cărțile pe față. Tot ce pot să vă spun este să lăsați prejudecățile deoparte (mulți renunță să vadă un film atunci când află că a fost realizat în zone care nu îi sunt foarte familiare și nu știe la ce să se aștepte) și să vedeți A Separation dacă aveți ocazia. Pentru mine a fost o revelație.
Vizionați trailer:
[…] Belgia „Footnote” – Israel „In darkness” – Polonia „Monsieur Lazhar” – Canada „A separation” – […]
[…] A Separation (Iran) […]
[…] Once Upon a Time in Anatolia (regia: Nuri Bilge Ceylan), Footnote (regia: Joseph Cedar) si A Separation (regia: Asghar Farhadi), ultimele doua fiind nominalizate la premiile Oscar (Cel mai bun film […]
[…] a fost compus din regizorii Mike Leigh (presedinte), Anton Corbijn, Asghar Farhadi ( A Separation), Francois Ozon, scriitorul Boualem Sansal si actorii Charlotte Gainsbourg (The Tree, Antichrist, […]
[…] 1. „A Separation” […]