Actori: Catherine De Lean, Helene Bourgeois Leclerc, Yanick Bousquet
Cine nu-si mai aduce aminte de anii frumosi petrecuti in liceu? Stiu, ‘defavorizatii’ care isi ‘mananca’ momentan adolescenta in acest cimitir al tineretii (deh, asa ne-a zis Bacovia), nu vor avea o parere prea buna despre asta, dar stiu pe cineva caruia ii va aduce un soi de bucurie. Pe cine? Pe noi toti, astia nostalgicii. Si astia micii imi vor da dreptate, dar un pic mai incolo. Pana una alta, pelicula am putea carcoti ca poate intra gratuit in categoria ‘filme cu si despre liceeni’, doar ca in locul vreunui americanism vulgar, avem ceva produs de canadieni. Curios, nu? Zau ca pentru mine asta este prima ecranizare in franceza vazuta cu subiect de tipul acesteia. Ce m-a entuziasmat la el este ca n-am avut parte de respectiva portie de ‘educatie sexuala’ (mai mult sau mai putin subtila) varata in orice productie c-o directie juvenila. Este modest, si-mi place.
In goana de a fi privit drept popular ori intangibil, ne putem pierde din conturul personalitatii, construite oarecum fad. Cum poti ‘supravietui’ intr-un mediu in care tipii tari si fetele ‘cool’ fac legea? Sa adopti o atitudine ostila si sa risti sa fii considerata inadaptata, ti-ar raspunde Gaby, personajul nostru principal. Fosta inotatoare, lucreaza la sala de forta in care majoritatea colegelor sale isi 
petrec timpul relaxandu-se. Grandomania in materie de popularitate o detin July, o tipa superficiala si prietenul ei Frederick, inotator si fost iubit al lui Gaby. Salvarea pentru aceasta vine din partea unei eleve noi venite, Sandrine, pe care directoarea liceului o conduce spre Gaby, pentru a o integra. Straina simpatica, alaturi de specimenul clasei va schimba datele problemei. De aici, totul este poveste.
Download subtitrare “A vos Marques, Party!” in curand.
Oarecum, veti gandi ca este un clasic. Poate ca si este, tipa stearsa ajunge impreuna cu cel mai tare tip din scoala si totul se incheie frumos pentru intreaga distributie. Dar pe mine m-a facut sa visez: si nu oricum, si nu la orice, ci cu ochii deschisi, aruncati in ograda idilelor mele adolescentine. Si-n naivitatea mea, am crezut ca poate exista si prietenie adevarata, ca dincolo de o privire ostila se afla o poveste trista, o frustrare ce macina cu inversunare si ca niciodata nu este prea tarziu sa faci ceea ce simti. Si poate ca la un moment dat, pe cat de mare sau mic ai fi, o sa ai nevoie sa ti se confirme si ultima farama de privire primita de la cineva drag tie.
Vizionati trailer:
filme frantuzesti. hmm. sunt curios cum este.