[After TIFF] O amintire frumoasa

Asta este TIFFul pentru mine. Citeam intrebarea “Ce inseamna TIFFul pentru tine?” pe pagina unui concurs. Eu nu vreau in niciun concurs, nu cu festivalul de film. TIFFul mi-a dat suficient de multe lucruri anul acesta cat sa fiu multumit doua editii de acum inainte. Printre articolele scrise pentru concursul respectiv (care s-a terminat ieri) am citit multe aberatii. Multi isi dadeau cu parerea despre un festival la care nu numai ca nu au fost niciodata, dar chiar daca ar fi organizat in orasul lor tot cred ca nu s-ar duce.

Pana sa merg la Cluj, habar nu aveam ce inseamna un festival de film de aceasta marime si poate nici acum nu pot sa spun raspicat ca stiu totul despre el. Imaginea festivalelor de film, romanesti …si poate chiar internationale, este ca acestea sunt locuri unde se proiecteaza filme plictisitoare, arta asta necomerciala care nu intereseaza pe nimeni. Si sa stiti ca in mare masura asa si este. Se proiecteaza filme la care probabil te-ai enerva sa te si uiti pe monitorul unui calculator, dar se proiecteaza si filme bune. Trebuie doar sa stii unde sa mergi.

Video “Salvati Cinema Republica”

Va rog sa dati mai departe clipul de mai sus.

Si daca ar fi doar atat, festivalul ar fi plictisitor. Ceea ce a facut TIFFul un eveniment de tinut minte nu sunt filmele. Nu este nici macar cinematograful. TIFFul l-au creat cei 200 de voluntari care-ti imparteau zilnic revistele cu informatiile despre festival. TIFFul l-au creat domnisoarele de la casele de bilete atunci cand te intrebau daca vrei sa mergi la proiectia filmului de astazi sau la cea de maine. TIFFul l-au creat copiii care se ingramadeau dimineata la proiectia filmelor pentru copii, stand frumos ordonati in rand. TIFFul l-au creat actorii ce-i gaseai stand la o cafea in localurile din apropierea cinematografelor si ziaristii ce ii trageau de maneca pe unde ii prindeau pentru a le fura o declaratie apetisanta. TIFFul l-au creat regizorii langa care stateai ieri sa iei masa intr-un restaurant si pe care astazi ii vedeai pe scena ridicand premiul pentru cel mai bun film.

TIFFul nu este important pentru multa lume. Un articol la “Terminator Salvation” aduce de patru ori mai multa audienta decat aduc 12 articole despre TIFF. Sala a fost arhiplina la cele doua proiectii ale lui “Politist, adjectiv” doar pentru ca fusese premiat la Cannes, filme anonime strangeau poate doar 30 de oameni in sala desi erau cu mult mai bune. Romanian Music Awards au fost transmise live la tv desi organizatorii s-au facut de ras. In schimb TIFFul a primit decat 2 minute intr-un jurnal de stiri desi Florin Piersic a facut regizori si actori internationali sa rada minute in sir la Gala Premiilor festivalului.

Insa personal la TIFF mi-a placut totul. De la scenele in care vedeai oameni stand in picioare pentru ca desi existau scaune libere in sala, acestea erau rupte pana la spotul cu “Turn OFF the PHONE“. De la actorii care-si umpleau farfuria la partyuri pentru ca in ziua urmatoare sa-i vezi protagonisti in filmul la care te aflii pana la taximetristii care-ti povesteau despre originea numelui hotelului in care stai. De la hostessurile care oferea flori premiantilor Galei, pana la posterul cu Ursus ce acoperea o cladire aflata mai mult in paragina (Cinematograful Republica). De la fluturasii pe care trebuia sa bifezi nota filmului ce tocmai l-ai vazut, pana la intersectiile fara colturi.

Multumesc.