Ankha: Imagine That (2009)

Cu ce aş putea începe? Nu vedeţi filmul acesta, cred ca ar fi o introducere potrivită. Nici măcar Eddie Murphy nu reuşeşte să salveze situaţia. De fapt, el poate fi singurul motiv pentru care să urmăriţi această producţie. Asta numai în cazul în care şi vouă vă place actorul şi puteţi trece peste ideea vizionării unui film slab, doar de dragul lui. Îmi place Eddie Murphy, dar după ce am văzut “Imagine That” pot spune că acesta a fost unul din cele mai slabe roluri ale lui. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu talentatul actor, dar aici mi s-a părut aproape lipsit de expresivitate. El, care reuşea să te binedispună, într-o proporţie mai mare sau mai mică, prin felul unic de a se maimuţări, de a râde sau a dansa, chiar dacă erau filme ca “Norbit” sau “Dr. Dolittle”, acum a fost lipsit de farmecul acela inconfundabil şi nu a transmis nicio emoţie. Ca să nu mai spun că pe tot parcursul peliculei el şi Yara Shahidi nu m-au convins că erau tată şi fiică. Aş fi zis mai degrabă că ea era un copil adoptat poate.

Cum spuneam, Eddie Murphy joacă rolul unui tată workaholic (Evan Danielson) pentru care timpul petrecut cu propria-i fiică i se pare o încercare grea de răbdare şi devotament la care nu şi-ar dori să fie supus. Lucrurile devin şi mai dificil de suportat atunci când vine vorba de prietenii imaginari ai fetiţei şi de păturica albastră de care nu se desparte nici măcar în somn. În aceste momente, Evan cu greu face faţă situaţiei. Asta până când prietenii imaginari ai copilei îi dau nişte ponturi care îl ajută foarte mult în activitatea sa de economist, impresionându-şi şeful. Astfel, Evan îşi dă seama de valoarea acestei descoperiri şi vrând să profite cât mai mult pentru a avansa din punct de vedere profesional, îşi petrece majoritatea timpului cu Olivia, implicându-se tot mai mult în acest joc al fanteziei. Evident că, la un moment dat, este pus în postura de a alege între funcţia înaltă pentru care muncise toată viaţa şi dragostea fiicei sale.

Văzând acest film mi-am adus aminte de un altul, apărut  anul trecut, asemânător în unele privinţe, dar cu mult mai bun. Este vorba de “Bedtime Stories“. Dacă pe acela l-am numit film de duzină, acestuia refuz să îi atribui un apelativ. Măcar acela a avut puţină imaginaţie şi a fost amuzant. Acesta mi s-a părut plat, şters, fără nimic special. O înşiruire de imagini neatractive, o poveste pe cât de ambiguă, pe atât de prost redată şi un joc actoricesc lipsit de esenţă. Îmi doresc ca următorul film cu Eddie Murphy să nu fie la fel de dezamăgitor.

Vizionati trailer: