Nu mai văzusem de mult timp un film de acest gen. Îi pierdusem şi gustul. Nu mai ţin minte exact cum am dat de el dar îmi pare bine că l-am găsit. Nu e deloc un film prost şi are exact ce îmi place să văd la un thriller: filozofie, simboluri matematice, un criminal în serie, mistere de elucidat, dragoste, puţină dramă şi, nu în ultimul rând, un final pe măsură. Acestea au fost plusurile. Singurele minusuri pe care le-aş putea enumera ar fi: faptul că au existat foarte multe momente lipsite de intensitate, de acţiune, de suspans şi lipsa de creativitate în anumite scene. Dar cred că aceste lucruri sunt tipice filmelor britanice (şi nu o spun neapărat ca pe un reproş, îmi plac filmele britanice). Chiar dacă mereu e loc de mai bine, eu zic că acest film e mult mai bun decât multe altele de acelaşi tip dar cu o notorietate mai mare.
Martin este un student american, un geniu precoce, iniţiat în ale matematicii şi cu o admiraţie profundă faţă de celebrul profesor englez, Arthur Seldom. Pentru a-şi împlini visul, acela de a-l întâlni pe profesor şi a-l ruga să-i fie coordonatorul tezei de doctorat, Martin soseşte la Oxford, unde închiriază o cameră în casa doamnei Eagleton şi a fiicei sale Beth. Moartea doamnei Eagleton este prima dintr-o serie de crime pe care Martin, împreună cu profesorul Seldom, va încerca să le oprească descoperind cine este criminalul. Acesta lăsa, după fiecare crimă, un anumit indiciu reprezentat de un simbol matematic. Profesorul şi Martin se vor folosi de aceste simboluri pentru a elucida misterul.
Mi-au plăcut dezbaterile filozofice, muzica de pe fundal, şi cum au jucat Elijah Wood şi John Hurt (foarte buni actori), dar nu mi-a plăcut concluzia de la final (a nu se confunda cu finalul pentru că acela este chiar bun). Nu-s deloc de acord cu profesorul Seldom. La fel cum nu sunt de acord cu nota de pe imdb. În fine! Eu una îi dau un opt şi vi-l recomand cu plăcere. Ce mai trebuie ştiut e faptul că „The Oxford Murders” a fost adaptat după romanul cu acelaşi nume al lui Guillermo Martínez şi regizat de Álex de la Iglesia.
Vizionati trailer:
Da, pot sa afirm ca este un film ce se vrea a fii un thriller, daca nu ma insel thriller inseamna a trai intens. Filmul nu cred ca are o asemenea secventa. Scenele nu sunt exploatate atunci cand ar trebuii, iar secenariu ce sa zic, sunt foarte bine argumentate discutiile legate de logica, dar asta este singura bila alba. Daca introduci cativa termeni matematici sau filozofici, daca dai doua definitii si adaogi cateva discutii care se pretind a fi inteligente, nu inseamna ca ai reteta unui thriller. In schimb am vazut un tipar clasic al unui thriller si anume sfarsitul. Cand crezi ca misterul e elucidat, protagonistul isi da seama de adevar.
Este reteta perfecta pentru a te plictisii, mai bine m-as fi uitat inca o data la se7en.