Știrea care spunea că Alfonso Cuaron va regiza un remake la acest film, iar în rolurile principale îi vom putea vedea pe Angelina Jolie și Johnny Depp mi-a stârnit curiozitatea și, cum tot n-aveam altceva de făcut, am ales să văd ce anume au găsit cu toții la filmul lui Jérôme Salle. Și acum, după ce l-am vizionat, mă întreb același lucru.
Anthony Zimmer începe ca un thriller clasic, semn că regizorul-debutant Jérôme Salle știe meserie. Aflăm că personajul care dă titlul filmului este un tip căutat atât de mafia rusească, dar și de serviciile secrete franceze, după ce, prin spălare de bani, a reușit să-și însușească zeci de milioane de dolari.
Apoi, suntem în tren; evident, un TGV. Francois Taillandier, interpretat de către Yvan Attal (pe care l-ai putut vedea alături de Nicole Kidman în The Interpreter) stă liniștit pe canapea, când, la un moment-dat, lângă el, se așează Chiara Manzoni, o femeie fatală, interpretată de către Sophie Marceau (pe care ai mai avut ocazia să o admiri și în Braveheart sau The World is Not Enough). Ei bine, când o astfel de făptură îți face avansuri, e greu să o refuzi. Lucru, pe care nici Yvan nu-l poate face și, astfel, se trezește cu ea, în aceeași cameră de hotel, în mijlocul unei operațiuni periculoase, care-l poate costa viața.
Dacă am să-i reproșez ceva lui Jérôme Salle, este faptul că deși filmul are numai 90 de minute, felul în care secvențele sunt lungite fără motiv mă fac să cred că totul s-ar fi putut termina lejer în trei sferturi de oră. E adevărat că nici povestea nu-l ajută foarte mult, dar, când pe fondul unei scene de acțiune, în urechi îmi intră muzică clasică, este un semn că ceva nu-i în regulă. Însă, acesta este un risc pe care ți-l asumi atunci când alegi să urmărești un film francez!
Și ar mai fi ceva de spus: dacă pe Angelina Jolie mi-o pot închipui foarte ușor în rolul Chiarei, pe Depp mi-l imaginez mai greu jucându-l pe Francois.
