Boy A (2007)

Actori: Andrew Garfield, Peter Mullan, Siobhan Finneran, Alfie Olwen, Victoria Brazier, Skye Bennett

“Boy A” este genul de film facut pentru ilustrat realitati, nu pentru arta ori povesti. Si pentru ca multe nu-mi erau cunoscute atunci cand l-am urmarit, am sa va pun la curent cu ceva amanunte pentru a sti cu ce aveti de-a face: pelicula isi poarta amprenta britanica a regizorului John Crowley, este inspirata din paginile romanului lui Jonathan Trigell plus alte interventii scenaristice. Ce-i interesant la el? Povestea, maniera in care aceasta curge, dar mai ales actorii. Multi actori tineri foarte buni. Personajul central, in persoana lui Andrew Garfield reuseste sa te convinga si sa pledeze drept Jack Burridge, eroul nostru de astazi. Iar odata cu trecerea timpului si cu descoperirea unor filme de care habar nu aveam, ca si in cazul acestuia, ma induplec sa cred ca britanicii chiar au de aratat multe la capitolul cinematografie. Si pe multi, bineinteles.

Secventa de inceput ni se deschide cu imaginea unui tanar entuziasmat peste masura, avant datorat unui mediu de care acesta este gata sa se desprinda. Pe parcurs ne vom familiariza si cu etape din viata agitata a baiatului: cu o copilarie nu tocmai implinita, o mama bolnava si un tata agresiv, copilul nu va reusi sa se integreze intr-o ambianta scolara ostila si nici nu va avea vreun prieten.

Asta pana il intalneste pe Philip, un baietel agresiv ce-l va accepta pe acesta in preajma sa. O fapta nu de bun augur tocmai, caci acesta va reprezenta si drama tanarului nostru: intr-o escapada a celor doi, Philip va ataca o fetita, omorand-o in final. De aici, copilaria se-nchide: supusi in fata legii, acestia vor fi nevoiti sa urmeze un program de corectie. Philip va muri intre timp in conditii ciudate, iar celalalt baiat va incheia programul ravnind acum dupa un trai normal. Il va si avea, cu ajutorul lui Terry. Si baiatul sperios de altadata va deveni Jack Barridge. Ce conteaza eticheta, cat ambalajul?

Jack Barridge este un produs al unor minti inteligente, dar in acelasi timp si un produs cat se poate de real. Si spun asta gandindu-ma la sutele, si poate chiar miile de minori si adulti care umplu la refuz centrele de reeducare si chiar inchisorile. Cate sanse poate avea un altfel de om intr-o societate ce nu se sfieste sa condamne? Cat de mult poti sterge cu buretele un trecut nu tocmai demn de lauda? Da, te poti ascunde in spatele unui altuia, unei scheme, unui simbol, dar pentru cat timp? Ecranizarea aduce in prim plan secvente de viata a unui adolescent cu probleme, adolescent scapat oarecum din fraiele unei societati  neglijent de aglomerata. Nu ma pot gandi decat: pe cine putem da vina intr-un caz ca acesta? Anturaj, societate, ori doar o structura psihica labila si-un liber arbitru fatal? Filmul are momentele lui frumoase, va asigur. Vi-l recomand cu caldura.

Vizionati trailer: