Nu mai vazusem demult un film frantuzesc si mi-era cu adevarat chef, mai ales unul cu un nume pretentios si cult precum Cendres et Sang. Filmul este regizat de Fanny Ardant, o actrita indragita a ecranului francez. Acesta este prima data cand lucreaza la un film din spatele camerei de filmat. Avand in vedere ca este primul ei proiect, putem trece cu vederea ca filmul nu a fost spectaculos. Este totusi un inceput.
Cendres et Sang este o coproductie romano-franceza si a fost filmat in zona Sf. Gheorghe. A fost prezentat la Festivalului International de Film de la Cannes din 2009, facand parte dintre cele patru filme din afara competitiei. Are atat o distributie internationala cat si actori romani. 
Protagonista filmului este puternica Judith (Ronit Elkabetz) care este nevoita sa se intoarca in tara natala cu ocazia unei nunti. Ii are alaturi pe cei trei copii ai sai, fratii mai mari Pashko si Ismaël si surioara lor Mira. Aceasta calatorie, si implicit reintalnirea cu rudele sale, nu ii surade lui Judith. Revenirea lor redeschide rani vechi si reaprinde focul urii dintre doua familii rivale. Cu cat Pashko si Ismaël se apropie de varul lor Louppos (Tudor Istodor), care cunostea secretele familiei, cu atat ei afla mai multe despre mama lor si trecutul ei intunecat. In acest loc, unde razbunarea este cea mai inalta justitie, familiile cele batrane inca tin la ritualurile lor sangeroase, iar Judith ii este reamintit acest lucru in cel mai crunt mod.
Chiar daca ideea din spatele Cendres et Sang este interesanata, filmul din pacate nu este atat de bine realizat incat sa o ilustreze asa cum se cuvine. Membrii fiecarei familii are particularitatile lui insa acestea nu sunt explicate pana la capat. De fapt asta este dilema acestui film, legaturile dintre clanurile rivale nu sunt indeajuns de clare si creaza confuzie. Personajele sunt numeroase si chiar daca sunt individualizate, sunt greu de retinut datorita firului narativ care e poate prea subtil. De aceea nu este foarte clara originea acestei rivalitati si este si destul de greu de retinut nume si asa mai departe. Din pacate peisajele frumoase ale filmului nu reusesc sa salveze aparentele. 
Astept sa vad in continuare ce filme va mai regiza Fanny Ardant si sper ca pe viitor sa se perfectioneze. In ciuda comentariilor rautacioase care le-am auzit prin sala dupa terminarea filmului, eu consider ca proaspata regizorita este cu siguranta pe drumul cel bun.
