Nu stiu cati au auzit de Anton Corbijn dinainte de Control. E adevarat, munca sa din industria muzicala, mai precis videoclipurile pe care le-a facut pentru formatii precum Depeche Mode si U2, este cunoscuta si apreciata. Eram familiara cu ceea ce facea inainte sa se apuce de lung metraje, dar a fost o mare surpriza pentru mine sa vad numele sau asociat cu cel al formatiei Joy Division. Control este un film biografic ce ni-l aduce in prim plan pe Ian Curtis, solistul trupei. Filmul ne-a mai facut cunostinta si cu un actor necunoscut care s-a dovedit a fi extrem de talentat.
Sam Riley joaca rolul controversatului Ian Curtis care a devenit o legenda a muzicii underground. Control, numit astfel dupa melodia She's lost control si inspirat dupa romanul Touching from a distance al vaduvei Deborah Curtis, urmareste viata lui Ian. Multi probabil s-ar fi asteptat la un documentar despre formatia Joy Division si contributia lor enorma la scena post-punk a anilor 80. Cu toate ca muzica are un rol semnificativ in film, accentul cade pe viata intima a lui Curtis si pe decaderea sa, care aparent incepe odata ce se casatoreste de foarte tanar cu Debbie. La scurt timp devine solistul formatiei Warsaw, care ulterior ajunge sa se numeasca Joy Division. Curtis devine curand celebru, iar de aici lucrurile incep sa se complice. Sarcina lui Debbie si problemele in casnicie, consumul de droguri si aventura care o incepe cu o jurnalista nu fac decat sa complice existenta tanarului care aproape distruge reputatia formatiei sale. Faptul ca Ian sufera de epilepsie nu face decat sa contribuie la imaginea pe care si-o crease deja. Atacurile de epilepsie pe scena sunt deja la ordinea zilei si oricat de rau i-ar fi mers lui Curtis in acel moment, nimeni nu a anticipat ceea ce urma sa se intample. Incapabil sa faca fata vietii sale tulburate, Curtis a ales sa se sinucida, lasand in urma toate realizarile sale. Joy Division a intrat in istorie, iar muzica lor continua sa fie ascultata si aclamata peste tot chiar si dupa 30 de ani.
Multi nu sunt de acord cu ceea ce se petrece in Control, acuzand ca filmul, fiind inspirat dupa cartea lui Deborah, il portretizeaza pe Ian ca un sot infidel si nepasator. Dar chiar si asa, criticii si membrii formatiei l-au laudat pe Corbijn. Filmat in totalitate alb-negru, Control ne poarta in Marea Britanie a anilor 80, cu Joy Division cantand pe fundal, desigur. Asemanarea lui Riley cu Ian Curtis este izbitoare, iar prestatia sa a fost pe masura rolului importat care i s-a dat. Totul i-a iesit perfect, chiar si dansul dubios al lui Curtis din timpul concertelor.
Fiind fana a formatiei, nu am putut sa nu fiu impresionata de Control. Dar sa nu credeti ca nu sunt obiectiva atunci cand spun ca e un film bine gandit si bine jucat care nu trebuie ratat sub nicio forma.
Vizionati trailer:
