Întai a fost Lolita din ’97 cu adorabila poveste de dragoste interzisă dintre o puștoaică și tatăl său vitreg. Acum, Damage a ajuns printre cele mai inalte locuri în lista de descoperiri prielnice. Asta este ordinea mea, nu și cea cronologică întrucât cel din urmă film are ca an de apariție 1992. Pe lângă idee de poveste cele două pelicule prezintă și altceva în comun: Jeremy Irons. Pare-mi-se că actorul își caută anume rolurile de bărbat pasional care are probleme serioase în ceea ce privește timpul( trecerea lui peste oameni si locuri, urmele pe care le lasă, discrepanța dintre vărstele unui om).
Tind să cred că înlănțuirea faptelor din Damage miroase de la o poștă a Nabokov, insă în realitate filmul are ca punct de pornire romanul lui Josephine Hart. Și vărsta(20 în acest caz) nu este un argument împotriva scriitorului rus pentru că farmecul de nimfetă trecută prin timp este vizibil de la o poștă. Nu toată lumea rămâne fixată pe vârsta de 14 ani, iată și cazul lui Stephen Fleming(Irons), bărbat respectabil, membru al parlamentului, cu o căsnicie îndelungată și doi copii, care se îndrăgostește de frumoasa logodnică a fiului său- Anna Barton interpretată de Juliette Binoche.
Situația pare fără scăpare, pentru că viziunile celor doi iubiți sunt diferite în ceea ce privește viitorul lor: el este hotărât să renunțe la familie și viața de până atunci pentru tânăra Anna, ea dorește mariajul cu Martyn (fiul) pentru a proteja relația secretă. Planurile le sunt date peste cap iar incertitudinea etichează tot ceea ce se credea că există cu siguranță până atunci, exceptând un singur lucru-motivul pentru care a luat naștere întreaga situație: pasiunea pentru o puștoaică.
Vizionați trailer:
Se pare ca e interzis minorilor acest film. Ma gandesc oare nu a aparut la TV pana acum daca e din ’92 ?