Date Night (2010)

Pãstrãm rândul comediilor uşoare pe FILME TARI. E varã, cãldura curge, iar filmele ar trebui sã ne cam rãcoreascã din sinapse, nu sã le agite. O problemã cu care m-am confruntat în notarea lui “Date Night” s-a desfãşurat în cel mai stupid mod: Sã-i dau 6, sau… 7? 6 pentru cã pãstreazã acelaşi traseu standard, cã unele scenele pierd suficient din credibilitate, nu surprinde în mod plãcut în ceea ce priveste clişeele, iar 7, hmmm, 7 este o notã mare. Dar atunci când îl vezi pe tipul de culoare din intersecţie cu taxiul şi îi ţinteşti reacţiile, nu ai cum sã rãmâi fãrã grai de râs. Plus, dansul lasciv al lui Steve Carell merita şi el o justã apreciere. Dar pentru cã nu era suficient cât sã mã convingã, “Date Night” beneficiazã de o premierã în sistemul de notare: 6 cãlãtoreşte pânã aproape de 7 şi viceversa. Însã pentru cã este încãpãţânat şi dârz, nu reuşeşte niciodatã sã ajungã la destinaţia finalã. V-am dat gata, nu-i aşa? 😀 Oricum, despre Steve Carell v-am vorbit deja, iar alãturi de el o gãsim pe Tina Fey, o prezenţã placutã pe marile ecrane şi curând şi pe Mark Wahlberg, sau mai bine zis, pe bustul lui Wahlberg. Dexteritatea asta cu care se trece de la comedie la romantic, la thriller şi suspans, nu mã convinge în totalitate aici. Plus cã totuşi Carell nu este printre preferaţii mei. Dar sã vedem cum stau treburile mai bine:

O ştim. Cel puţin, cei care au pãţit-o pânã acum, o confirmã. Viaţa dupa cãsãtorie este ca traiul în deşert fãrã multã apã. A se înţelege, nu FÃRÃ decisiv, ci cu posibilitãţi limitate de obţinere. Aşadar, nu ne vom mira dacã şi mariajul Foster-ilor scârţâie şi s-a plafonat pe câteva aspecte. Cum sã te poţi desfãşura atunci când ai douã guri de hrãnit (cele douã odrasle ale familiei), o casã de întreţinut plus un full-time job solicitant? Însã, chiar şi aşa, cei doi încearcã sã-şi salveze relaţia de cuplu pãstrând una din serile sãptãmânii pentru o întâlnire în doi. Nu vã gândiţi la seri sãlbatice cu distracţii bahice, ci la aceeaşi rutinã care le-a acaparat vieţile. Într-o searã însã, Phil si Claire vor alege sã facã ceva diferit de ce au fãcut pânã acum: sã meargã într-un local de fiţe, local în care vor încerca sã obţinã cu orice preţ o rezervare. Aşadar, atunci când se pretind o altã familie pentru a ocupa o masã, nu se vor gândi la ce-i va putea aştepta. Se pare cã familia iniţialã avea ceva probleme cu indivizi dubioşi, iar pânã ca Foster-ii sã fie luaţi la rost, nu va trece mult timp.

Da, nu trece mult timp şi începe mãcelul poveştii. Aleargã, între soţi se schimbã rolurile (vezi scena cu vãrsãturi), mers la poliţie, dat seama de chestii noi, alergat iar, furat maşini, vãrsãturi iar şi într-un final ajungem şi la dansul lasciv al lui Carell. Hah! In acest moment, 6-ele aproape cã a ajuns la 7, însa, îşi aduce aminte c-a mai vãzut el asemenea scene şi idei, cã îşi doreşte sa vada ceva nou şi.. se întoarce de unde a pornit. În plus, iniţial nu vedeam în scenariu ideea cã povestea este un motiv de închegare a relaţiei dintre cei doi, nu aş fi crezut cã vor apãrea frustrãrile la suprafaţã şi cã se va transforma în veşnicul clişeu amoros. Oricum, un + pentru legãtura vizibil sudatã de pe platouri dintre Steve Carell şi Tina Fey, indiferent de gãurile din poveste de care suferã filmul. Dacã vi-l recomand? Da’ cum sã nu, trebuie sã vedeţi şi voi cãlãtoria dintre 6 spre 7 a lui “Date Night”.

Vizionaţi trailer: