Jovi: “Gadjo dilo” (1997)

Actori: Rona Hartner, Romain Duris, Adrian Copilu’ Minune

Românii nu sunt entuziasmati in multe cazuri de productiile autohtone, insa cauta deseori productiile straine in care se vorbeste despre Romania, se petrec in tara noastra sau apare, chiar ca figurant, un actor de-al nostru. De aceea, poate si acest “Gadjo dilo” a fost cunoscut la sfasitul anilor ’90, iar Rona Hartner a aparut dintr-o data intre preferintele publicului, ca sa dispara ca si cand n-ar fi existat. Unii o considera o actrita mare, insa pentru aceasta trebuie sa vina cu roluri pe masura.

Filmul de fata se concentreaza pe lumea tiganilor, a vietii lor plina de neprevazut si a muzicii si dansurilor lautaresti. Francezul Stephane a venit in Romania pentru indeplinirea unui vis mai vechi al tatalui sau: acela de a descoperi adevarata fata a unei interprete de muzica tiganeasca, de la care avea doar o caseta audio-Nora Luca. Numai ca satele ardelenesti in care ajunge sunt o bogata comuniune de romani si tigana, care par si sunt separati prin personalitate sau stare materiala. Tiganii locuiesc inca in case din carpici, dar si cu corturile aferente pentru familiile tot mai numeroase, incalzesc apa si fac mancarea in curte, iar la carciuma comunala stau separati si invrajbiti. Stephane insa prefera compania acestora, pentru ca muzica lor, care insoteste fiecare aspect al vietii, il determina sa creada ca este aproape de telul propus. Cunoaste aici toate aspectele vietii lor, descopera ca sunt niste oameni buni, care vor sa isi vada de propriile lucruri si traditii, fara sa deranjeze, dar si fara a fi deranjati. Gazda lui, Izidor, este un barbat in varsta, lautar ambulant, o persoana foarte pasionala in tot ceea ce face: prioritatile lui sunt muzica si familia. Fiica lui, Sabina, il atrage pe Stephane si impreuna au o legatura de dragoste la limita civilizatiilor.

Nu este un film exceptional, dar este simplu si sincer. Ilustrarea unei etnii destul de cunoscute, dar incomplet cercetate, este foarte realista, pentru ca lumea tiganeasca nu este numai una a hotiei si a infractionalitatii, ci si una umana, cu preocupari zilnice normale, cu traditii vechi si personalitati diferite. Chiar daca in film apare si Adrian (inca) Copilul Minune, nu el face deliciul acestuia, ci lumea din care provine.

Trailer: