Dread (2009)

Fiecare se teme de ceva, are o frica ascunsa, fie ea rationala sau nu. Cam despre asta este vorba in Dread, film care exploreaza slabiciunile si temerile protagonistilor sai. Pe la inceputul anului Saramon ne prezenta trailerul dar nu se arata prea incantat de productie. Il inteleg. Si eu mi-am pus cateva intrebari la inceput. Folosindu-se de contrastul portocaliu-albastru, care pare sa fie foarte la moda acum in industria cinematografica, si cu pusti care mai de care mai interesanti ce misunau prin cadre, Dread pare la prima vedere un film indie, care arata frumos dar nu spune mai nimic.

Dar lucrurile nu stau chiar asa. Desi la inceput cadrele intunecate si actiunea prea brusca te ametesc putin, curand totul capata sens si devine un horror autentic. Acest lucru e de inteles avand in vedere faptul ca Dread are la baza o poveste de Clive Barker, maestru in ale groazei. Filmul incepe destul de abrupt. Misteriosul Quaid reuseste sa se bage din prima pe sub pielea timidului Stephen, un tip cam fara prieteni care, la prima vedere, pare destul de fraier. Cei doi devin prieteni si cad de acord sa lucreze la un proiect video cu ajutorul lui Cheryl, experta in montaj. Tema? Cele mai adanci temeri. Pe masura ce oamenii se prezinta la studiu si se lasa filmati in timp ce povestesc experiente traumatizante din viata lor, aflam care sunt fricile protagonistilor. Stephen inca suferea dupa ce fratele sau murise intr-un accident, iar Cheryl a ramas cu amintirea tatalui ei care i-a facut lucruri ingrozitoare. Insa Quaid este cel care are cele mai serioase probleme. Dupa ce si-a vazut parintii murind de mana unui ucigas cu un topor, acesta sufera de halucinatii si este nevoit sa ia medicamente. El spera, in secret, ca acest studiu sa-l ajute sa-si infranga temerile, dar cand totul da gres, Quaid se decide sa treaca la a doua etapa a experimentului.

De aici incepe partea interesanta pentru spectatori, dar nasoala pentru personaje. Dread, care fusese psihologic pana in acest punct, devine un horror in toata regula, din care nu lipsesc partile scarboase. Prestatia actorilor este surprinzator de buna, mai ales cea a lui Shaun Evans in rolul lui Quaid. Nici Jackson Rathbone, pe care-l stiti din Twilight, nu e mai prejos. Filmul te lasa cu o stare aparte, te pune sa te intrebi care sunt temerile tale si cum ai reactiona daca te-ai afla in situatiile extreme in care se gasesc protagonistii.