Edge of Darkness (2010)

Pentru cine inca nu se familiarizase cu proiectul lui Martin Campbell, “Edge of Darkness”, atat le voi zice: Mel Gibson is back! Si dupa cum spunea si Ankha aici, pe tip inca il mai prind rolurile de thriller. Si ca sa puteti fi pregatiti pentru ceea ce urmeaza, voi parafraza expresia altora: there will be blood. Si zau c-o sa fie! Se pare ca sursa filmului lui Campbell este chiar un serial de televiziune al anilor ’80, produs de catre Troy Kennedy-Martin, material ce reuseste sa obtina in 1985, premii si apreciere din partea celor de la BAFTA TV. Revenind la ecranizarea curenta, nu stiu cat de mult s-au inspirat baietii din serialul cu pricina, cat le-a reusit si ce controverse se vor starni in randul fanilor lui Kennedy-Martin, dar stiu ca regizorul Campbell alege sa schiteze si ilustreze povestea din unghiul personajului principal, cea a detectivului Thomas Craven si a planului de razbunare, pastrand totusi fondul politic ca si suport. Si probabil scenariul lui “Edge of Darknes” sufera totusi de mania unui cliseu prestabilit in cetatea filmului: el- ilustru om al justiei, dedicat in totalitate muncii sale, isi pierde un membru important al familiei si porneste in cautarea vinovatilor. Si cum i-ar sta si bine unui adevarat temerar, sfarseste prin a-i si gasi. Nu vreau sa va dezamagesc, dar cam asa stau treburile. Ca Mel Gibson isi interpreteaza rolul misto si avem parte de cateva scene si personaje autentice, sunt lucruri despre care vom discuta la final. Pana atunci, sa aruncam zarurile:

Thomas Craven- veteran, ofiter de politie si detectiv. Un om al legii onest, dedicat si eficace. Locuieste singur si vom afla de existenta unei fiice; fiica ce in secundele urmatoare ne este si prezentata, fiind surprinsa la vizita casei parintesti. Emma Charlotte Craven, caci despre ea se va discuta in urmatoarele randuri, nu i-a marturisit tatalui ei adevarata sa preocupare cotidiana: fata este asistent de cercetator in cadrul faimosului centru de cercetare nucleara Northmoor. Si nici nu va apuca sa-i marturiseasca, caci Emma este omorata in fata tatalui sau, la iesirea din casa. Desi presa vehicula ca atacul armat a fost unul planuit pentru lichidarea lui Craven, acesta isi da seama ca in spatele tacerii fiicei sale se ascund lucruri grave. Intre timp, lucrurile nu stau mai bine nici in Massachusetts, acolo unde trei oameni din spatele unei grupari intitulate Night Flower, sunt gasiti morti intr-un rau, si pe langa asta, se gasesc si urme de radiatii. Sa fie o coincidenta, sau in spatele acestor crime stau adevaruri interzise? Se pare ca Emma ar fi descoperit lucruri defaimatoare pentru compania la care aceasta activa, iar cei trei din Night Flower fusesera adusi de ea, pe ascuns, pentru a inregistra probe. Si in timp ce ancheta pe cont propriu a lui Craven avanseaza, acesta realizeaza ca jocurile sunt realizate la nivel inalt si ca pana si Guvernul este implicat in aceste demersuri.

Desi Gibson pare de neoprit (uneori pana si de gloantele unor arme!) si mai-mai ca-i atribui trasaturi de erou, trebuie sa recunosc ca prestatia sa a fost buna. Un personaj care m-a impresionat intr-un mod placut si care cu siguranta va cuceri, este Ray Winstone, bifat intr-un rol cheie. Si daca “Edge of Darkness” nu s-ar fi dres spre final, as fi fost rautacioasa spunand ca nu mai suport aparitii post-mortem in cadrele unui film. Ok, intelegem, vreti sa ilustrati cat mai bine o durere fara margini si greu de tolerat, dar stiti cum este, vii cu vii, mortii cu mortii! Si asta a sunat destul de dur. 😀 Pentru admiratorii scenelor de lupta si bataie, “Edge of Darkness” furnizeaza o sursa zdravana si sincera sa fiu, nici de sange nu se face economie. Daca il recomand? Da, mai ales fanii genului, dar si pe cei ai lui Mel Gibson.

Vizionati trailer: