Am citit Jocul lui Ender în primii ani de liceu, la scurt timp după apariția romanului în țara noastră și am fost captivat de povestea lui Orson Scott Card. Am continuat apoi cu Vorbitor în numele morților și Xenocid, cărți care continuă povestea lui Ender. Am recitit-o după mai mulți ani și impresia puternică pe care mi-a creat prima oară s-a repetat. Așadar, aveam așteptări destul de mari de la acest film și trebuie să recunosc că realizatorii producției s-au descurcat bine. Regizorul Gavin Hood a lucrat la scenariu împreună cu Orson Scott Card tocmai pentru a realiza o ecranizare cât mai aproape de roman. Dacă ai citit cartea, nu cred că vei fi dezamăgit de film chiar dacă ți-ai fi dorit să fie un pic mai complex, iar dacă nu ai citit-o, filmul chiar te va surprinde și poate te va face suficient de curios încât să lecturezi romanul.
Trecuseră zeci de ani de când Pământul scăpase de o invazie extraterestră datorită geniului și sacrificiului lui Mazer Rackham, comandantul flotei internaționale. Totuși, pentru că o nouă invazie pare iminentă, forțele armate caută un lider poate chiar mai bun decât Mazer care să salveze Pământul. Din acest motiv, de ani de zile, flota internațională pregătește copii cu abilități deosebite în speranța că vor ajunge militari de elită. Colonelul Graff (Harrison Ford) este convins că cel care poate fi viitorul lider este Ender Wiggin (Asa Butterfield), un puști inteligent și cu personalitate. El este antrenat într-o școală specială, alături de alți copii de vârsta lui, dar în scurt timp începe să se lovească de tot felul de greutăți, și mai are de luptat și cu invidia colegilor. Deși colonelul Graff îi forțează limitele și crede că e singurul care poate salva Pământul la o nouă invazie, ceilalți din flota internațională nu sunt atât de convinși că Ender va putea duce o asemenea povară.
Pentru ca Ender’s Game să respecte fidel cartea ar fi fost nevoie poate de două filme, sunt conștient că era greu să surprinzi toată complexitatea romanului în doar două ore și ceva. Totuși, mi-aș fi dorit să fie mai aprofundată legătura specială pe care o avea cu sora lui sau să se insiste mai multe pe pregătirea de la Școala de Luptă și cred că dacă filmul ajungea la două ore și jumătate nu se supăra nimeni. Dar chiar și așa a ieșit un film reușit, poate unul dintre cele mai bune SF-uri ale anului.
Câteva rânduri și despre distribuție. Asa Butterfield (Hugo) este o alegere inspirată, reușind să surprindă atât fragilitatea fizică a lui Ender, cât și forța sa interioară. Harrison Ford nu surprinde cu nimic, își joacă personajul în același ton, Haille Steinfeld (True Grit) este o prezență plăcută. Apariții de efect pentru Ben Kingsley și Abigail Breslin.
Filmul mai rulează încă în cinematografe așa că ar fi bine să vă grăbiți dacă vreți să-l vedeți.
Vizionați trailer:
Oribila ecranizare. Pe la jumatatea filmului eram nerabdator sa se termine si sa plec. Un scenariu fara cap si fara coada care a ratat fix elementele care dau profunzime romanului si a pus accent pe elementele neesentiale. Cei care nu au citit cartea probabil nu au inteles nimic.