Recenzie Cannes: Rebecca H. / Return of the Dogs (2010)

Competitia: Un Certain Regard
Regizor: Lodge Kerrigan
Durata: 1h15

Ce se gandi Florian al nostru? Sa mearga la un film din competitia “Un Certain Regard“. Da, acolo unde mai concureaza “Aurora” lui Cristi Puiu si “Marti, dupa Craciun“, filmul lui Radu Muntean. Stiind ca anul trecut “Politist, adjectiv” a luat premiul juriului la aceasta categorie am zis sa-mi iau cateva masuri de precautie. Ca sa va reamintesc putin, “Politist, adjectiv” este filmul ala care a facut mare senzatie la festivalele de film si care tine 2 ore din care in 90 de minute nu se intampla nimic (da, sunt eu “hater”).

Bun. Si zice Florian: “Hai totusi sa vad daca este vreun film mai scurt, ca sa nu o dau in bara.”. Si vad “Rebecca H.”, unul dintre putinele filme americane aflate la Cannes anul acesta. Si vad 1h si 15 minute. “Perfect” zic, in ideea ca chiar daca nu mi se pare interesant macar sa nu trebuiasca sa deranjez spectatorii din sala ca sa plec.

Si incepe filmul. Vreau sa va zic ca in 75 de minute se petrec doar 5 faze (si “5 faze” e la propriu). Da, exact! Era o tipa care mergea, si mergea, si cameramanul in spatele ei, si ea mergea iar. Din cand in cand mai apareau secvente “flash”, cred eu, ca sa mai trezeasca publicul care adormise. Nu vreau sa credeti ca exagerez dar era un tip in fata mea care “isi odihnea ochii”. Nu stiu cat timp, dar cand m-am uitat la el, mai spre final, motaia pe scaun.

In al doilea rand (primul “rand” era ca a fost o plictiseala totala) nu l-am inteles. Stiu, o sa ziceti “d’aia ma! ca nu l-ai inteles”. Incepusem sa va povestesc filmul, in ideea ca oricum nu o sa-l vedeti (nu va intra sigur in cinematografe), dar era prea mult. Ideea este ca vrea o femeie sa plece in America sa devina cantareata. Si de la ideea asta se sare la ideea ca tipa era actrita. Si de la actrita se sare la ideea ca tipa era o actrita care imita o cantareata. Si de la imitarea cantaretei se sare la ideea ca tipa e o nimfomana careia-i placea sa faca baie in lacuri private.

Concluzie nu am, dar va las cu un clip din acest film. La final, doamnele de langa mine au spus “C’est tout?”.