Filantropica (2002)

Actori: Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Mara Nicolescu, Viorica Vodă, Marius Florea Vizante, Florin Zamfirescu

Până la Filantropica, Nae Caranfil mai realizase două filme legate din realităţile româneşti. Dacă în E pericoloso sporgersi acţiunea se petrece în ultimii ani ai comunismului şi surprinde câteva ipostaze din cadrul armatei, şcolii şi unei trupe de teatru, dacă în Asfalt Tango tema principală este traficul de persoane, iar în plan secund goana nebună după persoana iubită, în Filantropica scenaristul şi regizorul s-a aplecat cu multă atenţie asupra universului fascinant al cerşetoriei. Dar a celei organizate în care sunt exploatate toate resorturile pentru a stârni mila trecătorului. Pentru că, nu-i aşa, „mâna întinsă care nu spune o poveste, nu valorează nimic”.

Ovidiu Gorea este un profesor la un liceu din Bucureşti. Cu o situaţie materială ca a oricărui dascăl, el visează să se îmbogăţească din vânzările cărţii sale – „Nimeni nu moare pe gratis”. Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din librărie, iar volumul respectiv a fost retras în scurt timp din rafturi. Dorinţa de a câştiga cât mai mulţi bani devine şi mai stringentă după ce Ovidiu o cunoaşte pe Diana, o bunăciune de cartier, plină de fiţe, care se învârte în lumea modei şi care poate avea orice bărbat doreşte. Iar Ovidiu nu prea se încadrează în targetul ei obişnuit….

Profesorul ajunge la o Fundaţie condusă de Pavel Puiuţ, unde speră să îşi relanseze cariera scriitoricească. Pe negândite, el va abandona această pistă şi îşi va descoperi valenţe actoriceşti. Puiuţ este liderul unei grupări de cerşetorie organizată şi îl va folosi pe Ovidiu Gorea la un proiect pe care îl gândea de mult, dar nu avusese cu cine să-l pună în practică. Ai grijă ce îţi doreşti, s-ar putea să se împlinească !

Filantropica este poate cel mai bun film al lui Caranfil, dar şi una dintre cele mai bune producţii realizate în istoria României. Pe lângă eroii principali, regizorul aduce în faţa spectatorilor şi câteva personaje secundare fabuloase, gen Poetul Gării de Nord şi Simpaticul, dar auzim şi replici care au intrat deja în vorbirea curentă. Mai mult, după acest film, mulţi oamenii au început să-l vadă cu alţi ochi pe bătrânul care cerşeşte în colţul străzii şi să nu-i mai ofere bani cu uşurinţa cu care o făcea înainte.

Cu Filantropica, Nae Caranfil a dovedit încă o dată că este unul din puţini regizori români care ştie să spună o poveste, iar aceasta să te acapareze cu totul aşa cum se întâmpla cu basmele copilăriei noastre. Filantropica este un film de văzut şi apoi de revăzut de cât mai multe ori, în momentele când ai nevoie de o comedie bună. Farmecul său va rămâne intact, ca prima oară.

Nu s-a gasit un trailer la acest film.