The Boondock Saints (1999)

Dacă stau bine să mă gândesc, e puţin ironic cum am ajuns să aflu despre existenţa acestui film: de pe FILMETARI. După ce Floryan v-a arătat posterul oficial al continuării, eu am fost cea care v-a prezentat trailerul. Astfel, intrigată de atâta entuziasm faţă de sequel, m-am hotărât să văd primul film "The Boondock Saints". Şi nu îmi pare rău deloc. Dimpotrivă, poate mai sunt persoane care nu au auzit de această producţie până acum şi poate, citind acest review, îl vor urmări. Pentru că eu, cu siguranţă, îl recomand. De ce mi-a plăcut aşa de mult? Păi cam pentru tot, şi pentru poveste, şi pentru modul în care a fost realizat. Într-adevăr, au fost şi scene care nu mi-au plăcut în mod deosebit pentru că mi s-au părut exagerate sau nepotrivite (de exemplu, scena cu revelaţia pe care o au când se trezesc dimineaţa în celulă, după prima noapte petrecută în închisoare) dar, per ansamblu, a fost un film bun.

Personajele principale din această peliculă sunt doi fraţi gemeni irlandezi: Conner MacManus (Sean Patrick Flanery) şi Murphy MacManus (Norman Reedus).

Aceştia duc o viaţă liniştită în Boston, angajaţi la o măcelărie, până când omoară, în legitimă apărare, doi bărbaţi ce făceau parte din mafia rusească. În ziua următoare se predau poliţiei, sunt interogaţi de agentul FBI Paul Smecker (Willem Dafoe) şi petrec o noapte închişi în celulă. Dimineaţa primesc un mesaj de la Dumnezeu, sub forma unei revelaţii, cum că trebuia să scape omenirea de toţi criminalii şi infractorii. Şi se apucă fraţii să ucidă, dar nu singuri, ci împreună cu un alt prieten (cam prost, de altfel), David Della Rocco. În tot acest timp, agentul Paul Smecker încearcă să afle cine comite toate aceste crime şi, mai ales, de ce. Normal că lucrurile se vor complica la un moment dat şi ce se întâmplă, mai departe, veţi afla din film. Oricum, finalul este super.

De coloana sonoră, de umorul bun, de accentul irlandez, de prestaţia celor doi fraţi nu mai are rost să vorbesc. Doresc, însă, să mă opresc la modul în care a jucat Willem Dafoe, care este peste toţi actorii din film. Efectiv, m-a convins 100% că el este acel personaj. Apoi, anumite scene fac să ţi se zbârlească pielea. Menţionez numai două: prima – cea în care Conner este legat cu căţuşe de wc şi cei doi ruşi îl scot afară pe fratele său ca să-l împuşte; a doua – scena extraordinară (din punctul meu de vedere) din tribunal. Ar mai fi multe de spus, mai ales despre controversele pe care le-a stârnit această peliculă. Dar eu nu sunt aici ca să analizez cât de moral sau imoral este mesajul acestui film, chiar dacă te face să îţi pui anumite întrebări. Ca producţie cinematografică eu zic că este de văzut, atât prima parte, cât şi sequelul.

Vizionati trailer: