The Movies: Kill Bill 1 (2003) şi Kill Bill 2 (2004)

Tarantino a vrut să facă iniţial un singur film Kill Bill. Numai că este greu de adus spectatorul în sala de cinema atunci când are de vizionat o producţie de cinci ore, fie ea fragmentată de o pauză de un sfert de oră. Eşecul comercial al filmului părea previzibil în aceste condiţii. Aşă că Tarantino a decis ca dintr-un film mare, ca durată, să facă două mai mici şi să le lanseze la distanţă de câteva luni. Numai că cele două producţii nu prea seamănă între ele deşi sunt legate de un scenariu comun. Dacă prima parte este explozivă, antrenantă cu un ritm alert, cea de-a doua este mai lentă, mai apropiată de stilul lui Tarantino creionat în precedentele sale filme. Deşi poate fi văzută numai prima parte sau doar cea de-a doua, fără a viziona în prealabil Kill Bill 1, cel mai bine ar fi să fie văzute împreună, în ordinea propusă de regizor deoarece numai aşa avem clară imaginea de ansamblu şi putem înţelege toate nuanţele, gesturile şi faptele personajelor.

Kill Bill 1 (2003)

Tarantino ne avertizează încă de la început că “Revenge is a dish best served cold” de parcă n-am fi ştiut la ce să ne aşteptăm. Încă din prima secvenţă facem cunoştinţă cu The Bride (Beatrix) interpretată de Uma Thurman. „Bill… it’s your baby…”, spune ea cu ultimele puteri pentru a încerca să împiedice moartea sa şi a copilului pe care îl purta în pântece. Apoi, sunetul rece al pistolului ne anunţă că rugămintea nu i-a fost ascultată. Imaginaţia spectatorului este lăsată să fabrice tot felul de scenarii timp în care rulează genericul şi ascultăm obsesivul Bang, Bang interpretat de Nancy Sinatra.

Şi de aici începe recitalul. Tarantino s-a întrecut pe sine însuşi. Scene alb-negru împletite cu cele color, animaţii deosebit de violente, cadre lungi şi aparent liniştite (specialitatea casei) urmate de adevărate coregrafii ale luptelor. Şi peste toate o coloană sonoră absolut excepţională, piese alese perfect pentru fiecare secvenţă. Printre melodiile care însoţesc Mireasa în lungul drum spre răzbunare veţi recunoaşte la un moment dat “The Lonely Shepherd” şi naiul unic al lui Gheorghe Zamfir.

Povestea e simplă. O femeie care a făcut parte dintr-o grupare de asasini profesionişti este grav rănită de foştii săi colegii pe care îi părăsise pentru a începe o viaţă normală. La un moment dat, după ani de comă, The Bride îşi revine având în minte un singur gând: răzbunarea. Grupul era condus de Bill (David Caradine), fiind format din Vernita Green (Vivica Fox), O-Ren-Ishii (Lucy Liu), Elle Driver (Daryl Hannah) şi Budd (Michael Madsen).  The Bride începe de la cea mai uşoară victimă – Vernita Green pentru a ajunge la Bill (căruia nu-i vedem faţa în acest film). Practic, în afară de Green, Mireasa mai are o singură înfruntare cu o fostă colegă, de departe cea mai spectaculoasă luptă din cele două filme, şi anume cu O-Ren-Ishii.

Vizionaţi trailer:

Kill Bill 2 (2004)

Kill Bill 2 continuă povestea din punctul în care s-a terminat Kill Bill 1 deşi începe cam la fel ca prima parte. Numai că acest film este mai puţin impresionant vizual decât primul. El seamănă mai mult ca mod de realizare cu producţiile precedente ale lui Tarantino. În această producţie un pic mai aşezată avem timp să înţelegem mai bine povestea dintre The Bride şi Bill, cum de s-a ajuns la iubire la măcelul prezentat la începutul lui Kill Bill 1. Pe lângă cursul firesc al poveştii, filmul este plin de numeroase flashbackuri în care aflăm cum s-a pregătit Beatrix să devină o luptătoare de elită şi cum foloseşte tehnicile învăţate cu expertul în arte marţiale Pai Mei în confruntările cu Budd şi Elle Driver. Apoi, Beatrix are cale liberă către Bill. Impresionant de isprăvile ei, Bill o aşteapta cu numeroase surprize, unele mai plăcute, altele mai puţin. Duelul dintre cei doi este mai puţin violent decât ne-am aştepta, confruntarea fiind mai degrabă la nivelul dialogului. Bill încearcă să-şi justitice acţiunile, iar Beatrix nu poate înţelege deciziile luate de acesta. Pentru a-l învinge pe Bill, cel puţin la fel de bine pregătit ca Beatrix, este nevoită să apeleze o lovitură rară pe care bărbatul nu ştia că ea o învăţase în lungile cantonamente cu Pai Mei.

Ca şi Kill Bill 1 şi Kill Bill 2 are o coloană sonoră interesantă (poate nu chiar ca în prima parte) care cuprinde multe din creaţiile celebre ale unuia din cei mai cunoscuţi compozitori de muzică film – Ennio Morricone.

Vizionaţi trailer:

Concluzia e una singură: ambele Kill Bill-uri nu trebuie ratate chiar dacă nu eşti neapărat fan Tarantino.