Era o vreme când nu spuneam niciodată nu unui western. Însă, până la un moment-dat, când, am observat că parcă seamănă foarte mult cu telenovelele: toate sunt la fel, au aceleaşi decoruri, aceleaşi tipuri de personaje, iar ideea narativă este aproape întotdeauna identică (bineînţeles, cu mici variaţiuni).Dances with Wolves este un alt tip de western. Kevin Costner reinventează acest gen într-un moment în care criticii şi producătorii prevedeau sfârşitul western-ului. Costner îl readuce la viaţă, într-un film bine realizat, consecvent în mesajul pe care doreşte să-l transmită şi filmat cu atâta atenţie, încât spectatorul nici nu observă că este vorba despre un regizor debutant.
Locotenentul Dunbar (Kevin Costner) este omul alb care ajunge să convieţuiască cu indienii, este soldat în armata americană, scapă miraculos cu viaţă din încercarea sa suicidară, când trece în fugă prin faţa primei linii din front şi niciun glonţ nu-l nimereşte. După această întâmplare, Dunbar este decorat şi i se oferă libertatea de a-şi alege singur zona în care să activeze. El îşi alege frontiera, pentru că “doreşte să o mai vadă o dată, înainte de a dispărea”. Aici, ia contact cu civilizaţia indienilor Sioux. Încearcă să comunice cu aceşti oameni. Este remarcabilă scena în care explică lui Kicking Bird (Graham Greene) şi Wind in His Hair (Rodney A. Grant) ce înseamnă cuvântul “buffalo”. Dunbar ajunge chiar să lupte alături de aceştia, transformându-se, în cele din urmă, în Dances With Wolves.
Ingredientele obişnuite ale unui film care doreşte să capteze atenţia publicului larg, bineînţeles că nu lipsesc nici aici. Ca în orice film cu şi despre amerindieni, avem parte de o bătălie între triburi, de un mare înţelept – Ten Bears (Floyd Red Crow Westerman) şi de o poveste de dragoste. Dunbar se îndrăgosteşte de Stands With a Fist (Mary McDonnell), iar relaţia lor ne este prezentată în cel mai delicat mod cu putinţă, cu respect pentru tradiţie şi romantism.
Dances With Wolves este un film ambiţios, un film cum rar poţi vedea, unul care păstrează echilibrul între tradiţie şi comercial. A câştigat nu mai puţin de şapte Oscar-uri, consacrându-l pe Kevin Costner ca un regizor valoros, încă de la debutul său. Cu toate acestea, în cei aproape 20 de ani trecuţi de la lansarea acestui film, Costner nu a mai regizat decât trei filme.
Vizionati trailer:
Am vazut filmul acum cateva luni. L-am luat odata cu un anumit ziar tocmai pt ca imi lispea din colectie. Este un film bine regizat, bine pus la punct, cu alte cuvinte este un film bun. Sa nu uitam ca pt perioada anilor ’90, a fost o capodopera. Se observa totusi diferenta dupa ceva ani. Parca nu i-ai mai da 7 premii Oscar.
[…] filmul a avut 6 nominalizari la Oscar si i-a luat fata Nasului (partea a 3a). Atunci a castigat Dansand cu Lupii insa asta nu l-a oprit sa mai castige alte 30 de premii. Filmul a fost realizat dupa cartea […]
este intr-adevar un film foarte bun.old school,dar ok din toate punctele de vedere.