Coffee and Cigarettes (2003)

Cafea şi ţigări – combinaţia perfectă pentru un prânz pe cinste. Cam asta este părerea majorităţii personajelor din acest proiect al lui Jim Jarmusch. Regizorul american a început să lucreze la “Coffee and Cigarettes” încă din 1986, când a filmat scena care îl include pe Roberto Benigni, înainte ca lumea să afle “ce poate” acest actor. Iar, de-a lungul anilor, printre alte realizări cinematografice (dintre care “Dead Man” şi “Year of The Horse” au devenit adevărate creaţii culte) a completat acest proiect cu scene noi, în care a inclus mai mulţi artişti definitorii pentru generaţia sa.

Filmul este împărţit în 11 părţi, fiecare parte având propria poveste, iar personajele nu se repetă. Ce au în comun toate acestea este pasiunea nestăpânită pentru cafea şi… ţigări. Uneori, mai multă cafea şi mai puţine ţigări.
“Coffee and Cigarettes” debutează cu scena menţionată mai devreme. Roberto Benigni îl întâlneşte pe Steven Wright: doi dependenţi de cafea, cu mâini tremurânde. Steven are o programare la dentist, dar nu prea are chef să meargă. Aşa că acceptă să mai piardă vremea la o cafea cu Roberto. Dar Roberto vrea să-l ajute, şi îşi doreşte atât de mult să-l ajute încât se decide să meargă în locul său la dentist.
Un alt moment interesant şi comic deopotrivă este cel în care-şi face apariţia Steve Buscemi, în rolul unui chelner care încearcă să convingă pe doi dintre clienţii săi că Elvis avea un frate geamăn şi că de fapt acela este cel care s-a îngrăşat mai târziu.
Mi-a mai plăcut şi fragmentul în care Alfred Molina şi Steve Coogan descoperă că sunt rude. Acesta reflectă foarte bine natura umană.
Şi să nu-l las deoparte pe Bill the Fuc*ing Murray. E de-a dreptul haios!
Iar momentul reuşit de către Cate Blanchett este remarcabil: întâlnim o Cate Blanchett stilată, politicoasă, vedetă de cinema, stând de vorbă cu o alta – hippie, mai puţin aranjată şi deloc stilată.

Jim Jarmusch a reuşit întotdeauna să intrige, să atragă atenţia, să fie altfel. Este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai cinematografiei independente americane. Deşi opera sa l-ar recomanda, mai degrabă, ca un european.
Coffee and Cigarettes a fost filmat în alb/negru, ca o evadare din lumea actuală, în care sănătatea este pe primul loc, fiind promovată printr-o mulţime de reclame. Lui Jarmusch nu-i pasă de acest lucru. O masă dintr-un bar plin de fum, la care stau două persoane în timp ce-şi beau cafeaua şi fumează o ţigară reprezintă un decor perfect pentru o scenă de film.