„Confessions of a Shopaholic” merge perfect în această perioadă de criză. De fapt, reformulez, merge perfect pentru doamne şi domnişoare. Lor li se adresează filmul şi doar ele îl pot aprecia mai bine. Dacă pui un bărbat să îl vadă va zice că nu i-a plăcut, că este slab şi destul de comun. Şi nu zic că nu ar avea dreptate 😀 însă doar o femeie îl poate percepe puţin diferit. Comedia de faţă pot să spun că mi-a înseninat ziua. Nu ştiu dacă a fost din cauza unei melodii din soundtrack care mi-a rămas în cap, sau a momentelor prosteşti, dar comice, din film, sau poate a stării mele din momentul în care l-am văzut, dar m-a făcut să râd. Poate dacă aş fi fost supărată, obosită sau altcumva, nu ar mai fi avut acelaşi efect.
Rebecca Bloomwood este o tânără de 25 de ani, ce locuieşte în New York, într-un apartament, împreună cu prietena sa cea mai bună. Dependentă de cumpărături, aşa cum reiese şi din titlu, aceasta nu-şi poate stăpâni „boala” şi astfel se trezeşte cu o grămadă de datorii pe care nu le poate plăti, mai ales după ce îşi pierde şi locul de muncă. Într-un mod uimitor, Rebecca reuşeşte să se angajeze la o revistă financiară unde, culmea, îi sfătuieşte pe oameni cum să cheltuiască mai puţin. Şi o să vă întrebaţi ce nu e bine până acum? Păi, în primul rând, salariul pe care îl câştiga nu îi ajungea să îşi plătească imensa datorie (aceasta dacă reuşea să se stăpânească să mai cumpere altceva) şi, în al doilea rând, se îndrăgosteşte de şeful ei fără să îi spună adevărul. Dar, nu vă îngrijoraţi, happy-end-ul este garantat.
Acum, dacă îmi permiteţi să vă aduc la cunoştinţă (aşa vorbeşte profa mea de economie :)) ) faptul că am râs cu poftă la scena în care cei doi actori principali dansează şi ea îl loveşte încontinuu cu evantaiul. Şi apoi întregul dans, mimicile lor, etc am murit de râs. Toate astea s-au datorat felului în care a jucat Isla Fisher. Cine ştie dacă mai râdeam la fel dacă juca altă actriţă. Cât despre mesajele pe care doreşte să le transmită filmul sunt cât se poate de reale, însă transpuse cam simplu şi superficial. Dacă nu aş fi râs, nu l-aş fi recomandat. Aşa, poate mai păţeşte cineva ca mine 😀
Vizionati trailer:
Mi se pare mie sau filmul este inspirat cu nesimtire din Sex and the city?
si care e logica pentru care puneti “Ankha” in fatza titlului pentru un post?…
seo friendly 🙂
bine, sau Jovi sau Nelu sau Ioan…
Idiotule, seo friendly este daca nu pui.
am vazut o mica eroare.. a vrut sa notez filmul si la nota 7 scrie: “Noa 7” intamplator.. nu cred ca e cine stie ce,dar doar am spus.
si da,si mie mi se pare ca filmul e inspirat din sex and the city..macar un pic
Trebuie sa cititi si restul cartilor din seria Shopaholic: “Shopaholic goes abroad”, “Shopaholic and the baby” de Sophie Kinsella si apoi o sa va dati seama ca acest film nu este sub nici o forma inspirat din “sex and the city”.
Cartile sunt mult mai bune decat filmele care se realizeaza dupa ele.
Am citit si eu cartile sunt foarte dragute si nici gaaaand sa se inspire din SATC sub nici o forma, in plus am fost si la new york si daca faci un film de la nyc cu tema glamour fashion fab-life e imposibil sa nu iti iasa asa. Becky e o tampita cel putin in cartile lui Sofie kinsella..
e super filmul 🙂 chiar mi`a placut 😉
filmul e simpatic, si deloc superficial sau prostesc 😀
[…] lui John). Bonusul filmului ar fi interpretarea personajului Mimi de catre Kristin Scott Thomas (Confessions of a Shopaholic, 2009,, The English Patient, 1996). Mimi este cea care a avut grija de John 17 ani, in conditiile in care […]
[…] John Slattery (“Mad Men”), Chris Diamantopoulos (“24″), Isla Fisher (Confessions of a Shopaholic) şi Terry Crews (The […]