In timp ce scriu aceste randuri, Nicolas Cage este hulit de cel putin jumatate din oamenii de la Hollywood si nu numai. De aceeasi oameni care il adulau cu putin timp in urma. Impreuna cu Tom Cruise si Mel Gibson, alte doua exemple relevante aflate intr-o situatie similara (ce-i drept, fiecare ajuns la un nivel diferit de dispret), cei trei ar putea scrie o autobiografie educativa intitulata sugestiv: ,,10 Pasi de Urmat Pentru a-ti Distruge Eficient si Definitiv o Cariera Solida”. In ultimii ani domnul Cage si-a deteriorat progresiv o filmografie de invidiat, cu alegeri de roluri nu tocmai fericite. Imi si imaginez directorii companiilor de productie scuipandu-si in san, inainte de a da unda verde unui nou proiect ce-l are ca protagonist. Nu ma intelegeti gresit, unele din recentele sale pelicule incanta la nivel de entertainment, insa vremurile in care reusea prestatii de Oscar au apus demult. De aceea, filmul de fata este important de urmarit, acesta marcand ultimul sau rol de exceptie, respectiv, ultima sa pelicula demna de premiul Academiei Americane de Film.
Sub comanda lui Sir Ridley Scott, cu un scenariu adaptat de Nicholas si Ted Griffin dupa romanul lui Eric Garcia, pelicula ,,Matchstick Men”(2003), sau ,,Sarlatanii”(cum a fost tradusa la noi) ne propune o poveste inedita. Roy Waller (Nicolas Cage) este un escroc, sau cum ii place a se numi, ,,profesionist in artele escrocheriei”. Pana aici nimic nou, nu? Ei bine, cu siguranta nu ai mai vazut un sarlatan briliant, suferind de sindromul obsesiv-compulsiv, de agoraphobie, terifiat de bacterii, plus alte numeroase ticuri. Maladii ce pot fii o serioasa problema, mai ales in meseria lui, daca nu sunt tinute in frau de medicamente adecvate. Dar, ce te faci cand ramai fara pastile, psihologul tau nu este de gasit, esti obligat sa te adaptezi rapid noului medic, tocmai cand te pregateai de o importanta lovitura in valoare de 80,000$? Colac peste pupaza, ii apare de nicaieri o fiica de 14 ani, Angela, ce ii distruge complet stabilitatea psihologica deja fragila. Toti acesti factori, impreuna cu unul cheie (ce nu vi-l pot dezvalui), vor schimba radical si definitiv viata lui Roy.
Jocul actoricesc este de prima clasa, cu o interpretare memorabila din partea lui Cage, de calibrul celor intalnite in ,,Leaving Las Vegas”, ,,Wild at Heart” sau Adaptation, iar Sam Rockwell (,,The Green Mile”, Iron Man 2) in rolul partenerului sau de escrocherii, ii tine piept destul de bine. Totusi, revelatia acestui film o reprezinta tanara actrita, Alison Lohman in varsta de 23 de ani, in rolul fiicei de 14 ani a lui Roy, ce-si joaca partea impecabil. Ca orice pelicula psihologica care se respecta, avem si aici parte de un twist spre final ce merita vizionat. Un alt atuu important al acestui film il constituie cadrul vizual impus de Scott in fiecare scena, fortandu-ne subtil sa intram in mintea lui Roy si editarea ireprosabila a lui Dody Dorn (care a lucrat si la genialul ,,Memento”). Cu aceeasi subtilitate, regizorul confera anumite accente comice unor scene memorabile. Rezultand, unul din cele mai bune proiecte ale sale, pe care va recomand sa nu-l ratati.
Vizionati trailer:
http://www.youtube.com/watch?v=eExfV_xKaiM
Ca tot veni vorba de declinul carierei lui Nicolas Cage. :))
ca intotdeauna, un review complet si complex care ma face sa vreau sa vad despre ce e vorba in filmul respectiv! 😀 imi place ca tu mereu le faci asa, very professional, se vede k you know your shiznit:D keep up the good work hon!:D U RULE!!!:*
Foarte tare filmuletul de pe youtube :)) L-ai potrivit la fix Marius.. 🙂 Review-ul este foarte ok, s-a mai marit familia pe aici din cate observ.. 🙂 Totusi, the same old story.. unele filme sunt prezentate cu o intarziere mult prea mare. Nu stiu cat ar fi de greu sa le treceti in revista macar pe cele demne de lauda, din ultimii 20 de ani sa spunem..Iata ca si in prezent, cand deja aveti in jur de 2 ani de cand sunteti pe piata, scrieti despre filme importante.. de acum 7-10 ani.. Sarbatori Fericite tuturor, un An Nou mai bun, cu filme..mult mai bune 🙂