În ultima vreme, Jim Jarmusch a fost regizorul care m-a captivat. Uneori (The Limits of Control) nu l-am înțeles deloc, alteori (Year of the Horse) mi s-a părut absolut banal, dar au fost și momente (Stranger Than Paradise) în care am realizat cine este Jim Jarmusch cu adevărat și în care (Coffee and Cigarettes) l-am înțeles perfect. Odată cu “Mystery Train“, am decis să pun, pentru moment, capăt acestei retrospective Jim Jarmusch. Și nici că puteam găsi un film mai potrivit pentru a mă despărți de regizorul american. Este amuzant, este melancolic, este excelent filmat.
Într-un tren stau un ”el” și o ”ea”. Ambii – japonezi. Ambii – ascultă muzică la același walkman. Mai târziu aflăm că ea – Mitzuko (Youki Kudoh) este fan Elvis, pe când el – Jun (Masatoshi Nagase) e mai tradiționalist și-l preferă pe Carl Perkins. Cei doi au sosit în Memphis într-o mică excursie. Au de gând să viziteze locurile celebre din acest oraș. Însă, din start, Jun se arată ușor nemulțumit: gara din Memphis i se pare nespus de urâtă și de mică. Ajung și la studioul Sun unde Elvis și-a înregistrat muzica. Iar, apoi, decid că e momentul să înnopteze pe undeva și așa găsesc hotelul Arcade. Un loc, unde, ei bine, vor intra, rând pe rând, și celelalte personaje ale filmului.
A doua poveste din Mystery Train ne-o prezintă pe Luisa (Nicoletta Braschi), care a sosit din Italia pentru a duce acasă trupul neînsuflețit al soțului ei. Un lucru pe care l-am observat la femeia asta este că are bani de aruncat. În primul rând, îi oferă unui unui șarlatan niște bani doar pentru a o lăsa în pace, iar, apoi, acceptă să împartă camera la hotel cu o tânără ce părea că nu are încotro să se ducă.
Cea de-a treia poveste este puțin mai agitată, dar, în același timp, și mai amuzantă. Trei tipi dau de necazuri când unul dintre ei scoate arma și împușcă un vânzător de la un magazin. După ce dau câteva ture cu mașina, nimeresc la același hotel Arcade.
Și ar mai fi câte ceva de spus și despre bărbatul de la recepția hotelului – care pare că nimic nu-l poate surprinde, dar și despre băiatul care duce bagajele clienților. Dar, mai bine, descoperă-i singur(ă). Te asigur că merită!
“Mystery Train” este cel de-al patrulea film din cariera lui Jarmusch, care (după ce făcea lumea curioasă cu “Permanent Vacation” și “Stranger Than Paradise”, iar apoi uimea cu “Down by Law”) confirma astfel apariția unui regizor indy veritabil, un american al cărui stil se apropia foarte mult de cel al cineaștilor europeni, un american prin lentilele căruia America era văzută cu ochii unui străin.
“Mystery Train” e un film de atmosferă, ca de altfel toate creațiile lui Jarmusch. Pentru unii, poate fi văzut ca un tribut adus regelui rock’n’roll-ului. Pentru alții, poate însemna o privire de ansamblu asupra societății americane. În asta constă frumusețea unui film de Jarmusch: nu-ți spune direct mesajul pe care dorește să-l exprime, ci îți dă voie să-ți folosești imaginația.
ce vremuri,mi-a placut mult la vremea acea
o da , frumoase vremuri, dar ce ziceti de ceva real life din vremurile noastre, gen you again o comedie desavarsita care a aparut vineri si am vazut o deja de 3 ori cu prietenele singura si cu iubitu =)) nu ma mai satur