Chloe (2009)

saramon îţi povestea aici, încântat şi poate extaziat, de pãţania regizorului Atom Egoyan (The Sweet Hereafter, Exotica), pãţanie ce poartã un nume scurt, misterios şi de ce nu, incitant: Chloe. La auzul acestei premise, te poţi duce cu gândul la multe: o fi vreo bunicuţã-erou? O adolescentã cu dizabilitãţi care s-a remarcat cu ceva mãreţ în istorie sau doar o fantezie?, ori poate un animal de companie atipic? Chloe, adicã Amanda Seyfried pe micile ecrane, este o tânãrã atrãgãtoare, o damã de companie incredibil de permisivã, o tolerantã a sexualitãţii şi din ce am vãzut aici, fãrã prea multe reţineri în a-şi arãta atuurile (chiar dacã asta presupune o dezvãluire anatomicã destul de evidentã). Trecând de farmecul lui Chloe, întâlnim şi partea maturã a poveştii: Julianne Moore şi Liam Neeson, în rolurile unui cuplu trecut prin ani şi experienţe, un duo de nemulţumiţi sexual, o pereche care poate ar avea nevoie de un update. Şi de ce sa nu îl realizeze chiar.. Chloe? Dar fiindcã pentru întâmplãri şi secrete avem spaţiu şi un pic mai jos, pânã atunci am sã vã spun şi eu cã filmul a fost proiectat şi prezentat în cadrul Festivalului de Film de la Toronto, iar în cinematografe şi-a avut premiera încã din luna martie. Acestea fiind zise, sã purcedem la drum şi sã o cunoaştem şi noi pe mult-râvnita Chloe:

Este aproape imposibil sã nu o remarci: acoperitã de un pãr lung şi blond, mâzgãlitã cu un ten alb şi catifelat, buze mari şi cãrnoase, ochi albaştri şi curioşi, Chloe îşi acoperã trupul în haine aparent deloc provocatoare, care par cârpite de un croitor nepriceput. Asta nu o opreşte însã sã fie originalã şi doritã de aproape toţi bãrbaţii din jurul ei. Într-o bunã zi, fata o întâlneşte pe Catherine Stewart (Julianne Moore) într-un restaurant şi de atunci, un soi de legãturã se va stabili între cele douã. Catherine, o doctoriţã de succes, poate reprezenta opusul lui Chloe: ajunsã la maturitate, femeia se remarcã printr-o vestimentaţie impecabilã, o carierã de invidiat şi o familie reuşita: soţul- profesor universitar, David (Liam Neeson) şi fiul Michael (Max Thieriot). Însã Chloe poate nu ajunge întâmplãtor sã o cunoascã pe Catherine, cãci aceasta tocmai îşi bãnuia soţul de infidelitate, iar întâlnirea cu tânãra misterioasã îi dã acesteia idei: sã-şi testeze soţul cu ea, punând-o sã flirteze cu el şi astfel sã-i încerce limitele. Dacã am uitat s-o includem pe Chloe într-o breaslã muncitoreascã? Pãi puteţi ghici destul de uşor ramura: nu mai departe de prostituţie sexualã, îndeaproape vãzutã ca o damã de companie.

Dacã în “The Other Man” Liam Neeson era nefericitul “încornorat”, iatã cã pentru “Chloe” devine “cel care pune coarnele”. Cel puţin, asta ne indicã povestea şi mãsurile deloc disperate pe care soţia (Julianne Moore) le îmbrãţişeazã. Mie personal, încã mi se pare extraordinar ca atunci când afli o faptã de asemenea manierã, sã rãmai pasiv, sã te mulţumeşti sã priveşti din afara situaţia, sã pândeşti şi sã te alegi cu un posibil plan de rãzbunare, unul slab şi inofensiv. Teamã, jenã sau parşivitate? Nu ştiu, asta rãmâne sã stabiliţi şi voi. Trebuie sã vã spun cã Amanda Seyfried face un rol grozav, o transformare de personaj atât de bunã şi veridicã, încât la sfârşitul filmului aşteptam vreun verdict psihiatric din partea ei, din partea poveştii şi a modului în care întâmplãrile aleg sã curgã. Nu acelaşi lucru îl pot spune despre Neeson si Moore, care deşi îşi joacã rolurile bine, s-ar pãrea cã rãmân în aceea pasã de “este doar un rol, nu face parte din mine”. Au avut totuşi ambii actori roluri mult mai bune şi mai remarcabile decât cele din “Chloe”. Şi da, sexualitatea este aici asul din mânecã, scenariul oferindu-ne scene fierbinţi, cu o Amanda Seyfried aproape şi goalã, dar şi scene lesbi, scene care cu siguranţã vor ţintui privirile preţ de câteva minute. Totuşi, pentru scena de final, regizorul Egoyan primeşte o bulinuţã albã din partea mea. Şi dacã veţi dori sã ştiţi despre ce este vorba, trebuie sã vedeţi filmul!

Vizionaţi trailer: