The Elephant Man (1980)

Adevarul este ca de multisor nu am mai vazut un film atat de trist. Sincer, “The Elephant Man” este filmul cu acea poveste pe care uneori ai vrea sa nu crezi ca exista, caci oricine ar putea trai in armonie si normalitatea impusa de barierele unei societati oricum pretentioasa cu semenii ei. Dar, si ce daca? Astfel de oameni exista, sunt printre noi si… se cam descurca dupa posibilitati. Cu ei o putem scoate la capat, dar ce te faci cu oamenii din jur, adevarati liberi arbitri cu viata celor de langa ei? Rautate, meschinarie, batjocura sunt termeni care pe cat de pretentios suna, pe atat de dur lovesc. “The Elephant Man”, regizat de catre David Lynch, un individ cu o experienta vasta in materie de filme bune, foloseste de aceasta data tehnica alb-negru pentru a-si invigora privitorul. Ciudat, avand in vedere ca primele incercari de culoare s-au petrecut chiar pe la inceputurile lui 1900. Anthony Hopkins, mai tanar de aceasta data, isi joaca aici unul dintre rolurile decisive personalitatii scenice pe care Hopkins a conturat-o pana-n zilele noastre.

Divertismentul capata diverse forme pentru a-si multumi audienta, caci, nu-i asa, fara public, nu exista succes pentru umorul ca arta. Intr-un parc de distractii improvizat, isi duc veacul diversi indivizi ce incearca din rasputeri sa capteze atentia, dar si sa castige ceva banuti cu ajutorul propriilor aptitudini sau folosindu-se de neputinta altora. Asa sta treaba si cu Bytes, un individ perfid ce a pus stapanire pe un om mutilat pe viata din cauza unei tulburari congenitale, fapt pentru care l-a supranumit The Elephant Man.

Individul traieste in conditii indeajuns de proaste incat sa fie considerat doar un monstru de catre cei din jur. Norocul barbatului il va constitui aparitia lui Frederick Treves (Anthony Hopkins), un medic chirurg care isi propune sa-l trateze pe om internandu-l in spitalul in care acesta profesa. Aici, The Elephant Man devine John Merrick, reusind sa-si recapete adevarata sa identitate.

Dupa cum am mentionat de la inceputuri, filmul este trist. Indeajuns de trist cat sa nu va recomand sa-l vizionati intr-o pasa proasta. Exista scene de-o violenta si cruzime pe care multi o putem nega in existenta noastra, momente in care emotiile si compasiunea te pot cuprinde pe nesimtite, iar personajul lui The Elephant Man (John Hurt) te va cuceri instantaneu. Ce nu v-am spus este ca filmul este inspirat chiar dintr-un fapt real, adica un Joseph Merrick a trait aceasta realitate si dincolo de ecran. Si poate ca acestea sunt cateva din aspectele pentru care pelicula primeste 8 nominalizari la premiile Oscar dar si multe alte castiguri. Un film pe care vi-l recomand cu cea mai mare caldura!

Vizionati trailer: