The Messenger (2009)

L-am așteptat cu speranță, cu încredere că va fi ceva bun. Și nu m-am înșelat… prea mult. The Messenger este genul de film care nu se ridică la nivelul așteptărilor, dar, cel puțin, din bun simț, nu te repezi să-l critici cu o răutate infamă, încercând să te răzbuni pentru minutele pe care te-a făcut să le pierzi. The Messenger este un film profund american, un film care nu prea știe ce vrea, însă ceea ce reușește este suficient pentru a te mulțumi.

Încă de la început, mi-am pus o întrebare: oare cât de mulți soldați americani mor în timp ce-și servesc patria, dacă armata americană are un departament specializat numai pe înștiințarea rudelor celor care-și găsesc moartea. Și, după cum vedem și în film, aproape în fiecare zi, o altă familie trebuie anunțată că și-a pierdut soțul sau fiul sau tatăl.

Căpitanul Tony Stone (Woody Harrelson) și sergentul Will Montgomery (Ben Foster) sunt doi soldați total diferiți: primul nu s-a aflat deloc pe câmpul de bătălie, celălalt tocmai s-a întors din Irak; primul își ia slujba în serios și respectă întocmai regulamentul, celălalt este mai uman, dorind să-i liniștească pe cei cărora le dă vești proaste; primul pare mai experimentat și mai stăpân pe sine, în timp ce de la celălalt nu știi la ce să te aștepți.

Cei doi merg din ușă în ușă, nu dau “Bună ziua” (pentru că, așa cum spune și Tony, nu vede ce ar fi bun la o zi în care afli că cineva drag a murit) și rostesc, cu o tonalitate impersonală, o “poezie” mai sumbră decât tot ce a scris Bacovia: “Secretariatul Apărării vă anunță, cu profund regret, că fiul (tatăl, soțul) dv. a fost ucis în timp ce se afla la datorie”. Ce poți să mai spui/faci atunci când primești o astfel de veste! Unii izbucnesc în plâns, alții leșină sau sunt cuprinși de furie, dar sunt și persoane care, pur și simplu, refuză să înțeleagă ce tocmai li s-a spus și îi invită pe cei doi soldați în casă, la o cafea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Woody Harrelson a fost deja nominalizat la Globurile de Aur și la Independent Spirit Awards, pentru cel mai bun actor în rol secundar, și nu m-ar mira deloc dacă l-aș vedea intrând în posesia premiului Oscar pentru rolul său din acest film.

Oren Moverman este un fost soldat în armata israeliană și se află la primul său film în calitate de regizor. Chiar nu am ce să-i reproșez. Principala calitate a filmului este sinceritatea sa, faptul că pare viu, în orice moment. Camera se infiltrează cu discreție în viețile personajelor, captând reacții și emoții. Iar scenele în care îi regăsim pe Will și Olivia (Samantha Morton) sunt de o delicatețe surprinzătoare.

Vizionati trailer: