Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, dragi cititori ai siteului, ne aflăm în faţa unui film de referinţă din cinematografia mondială. O capodoperă, aş îndrăzni să spun fără teama că voi greşi prea tare. Regizat de Frank Darabont, după un scenariu inspirat de scrierile lui Stephen King, maestrul suspansului, filmul e o lecţie de viaţă, de prietenie, de supravieţuire, de speranţă într-unul din cele mai dure locuri, într-un mediu ostil în care nu ştii niciodată cu adevărat cine îţi sunt prietenii şi cine duşmanii. Este un film total, care trezeşte în spectator stări complet diferite şi care reuşeşte să-l surprindă cu întorsături neaşteptate de situaţii.
Andy Dufresne (Tim Robbins) este condamnat în 1947 la închisoare pe viaţă pentru că şi-ar fi ucis soţia şi amantul acesteia. Chiar dacă el şi-a susţinut cu tărie nevinovăţia, se pare că toate probele îl incriminau astfel încât verdictul a fost unul dur. Ajuns după gratii, el devine carnea de tun a nucleului dur din închisoare şi părea că nu va reuşi să reziste prea mult. Salvarea lui va veni de la Ellis Boyd Redding, zis Red (Morgan Freeman), care îl va învăţa regulile nescrise de supravieţuire în închisoare şi cu care se va împrieteni foarte mult. Un alt „prieten” al lui Andy va fi chiar directorul închisorii, care profitând de experienţa bancară a deţinutului, îl va folosi să lucreze pentru el. Astfel, având un asemenea avantaj, Andy se va putea ocupa cu tenacitate de planul său, fără a-l dezvălui nimănui şi fără ca cineva să bănuiască măcar marele său secret.
The Shawshank Redemption nu este un film de povestit, s-ar pierde tot farmecul, ci de văzut şi mai ales de revăzut. Pe lângă povestea extrem de impresionantă, filmul prilejuieşte creaţii actoriceşti de excepţie. Toţi actorii care apar în această producţie sunt la înălţime, dar doi dintre ei se ridică cu un cap deasupra colegilor. Este vorba de Tim Robbins (care face aici probabil rolul carierei) şi Morgan Freeman, care compun din gesturi mici două personaje mari, unice şi complexe. O producţie de nota zece pe care o recomand cu căldură tuturor amatorilor de film, indiferent de vârstă. N-o rataţi fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi !
Vizionaţi trailer:
asta demonstreaza,ca nimic nu este imposibil
Un film ce a facut istorie, un film de referinta, un film ce trebuie vazut cu orice pret.
Aleluia ! 🙂 Cred ca v-au stresat oamenii prea tare..ati inceput sa scoateti “artileria grea” , in ultima vreme ati cam inceput sa scrieti saptamanal despre cate un film de referinta in istoria cinematografiei 🙂 Totusi.. Inchisoarea Ingerilor..parca avea o recenzie aici, ma insel ? Fabulos film oameni buni, cuvintele nu pot descrie..o asemenea poveste..o asemenea drama, pur si simplu.. exceptional. De fapt, cred ca sunt cam de prisos comentariile noastre, cine e pasionat de film.. si sa nu fi vazut The Shawshank Redemption ? 🙂
Un film extraordinar!
un film minunat! a facut istorie cum va face si avatar, care in cativa ani il va detrona din top 250 movies ever de pe imdb. 😛
Asta nu e un film. E o capodopera. Iar Stephen King sa traiasca si sa mai scoata astfel de povesti, iar Darabont sa le puna pe ecran. Celor carora va place genul, sa vedeti si The Green Mile, si chiar si The Mist. A… si cititi cartile lui Stephen King… se merita 100%.
incredibil film :] capodopera, cum zice @argutia;
cand simt ca-mi lipseste ambitia, vointa, revad filmul asta. it goes perfect 😉
Un film extraordinar…Daca nu l-ai vazut => nu esti om ….printre cele mai bune filme din 90 -> 99
[…] îndrãznesc sã afirm cã “Celda 211″ poate fi un “Green Mile” întors, o închisoare a îngerilor cu musculatura grosierã sãnãtos dezvoltatã. Şi-n ambele cazuri, numele lui Luis Tosar ar trebui […]
[…] de dramă din istoria televiziunii prin cablu în SUA. Drama cu zombie creată de Frank Darabont (The Shawshank Redemption, The Mist) a atras un public adult cu vârste cuprinse între 18 şi 49 ani şi a depăşit în […]
Esste singurul film care mi-a lasat impresia ca ar putea sa tina oricat de mult fara sa ma plictisesc. Atunci cand am vazut “The End” am vrut sa cred ca este un serial si pot pune urmatorul episod. Filmul place si impune o atitudine revolutionara prentru privitor. Arata lupta de clasa si rasa precum si impacarile lor. Surprinde din punct de vedere psihologic tot ce poate fi mai bun intr-un film , psihologia discriminarii rasiale , psihologia condamnatilor cu toate frustrarile pedepsei precum dar poate cel mai important , curajul de a pune la indoiala cuvantul oricui si de a demonstra ca , un condamnat , nu este neaparat un om din patura de jos a societatii. Isi impune idealuri ambitioase si le realizeaza . Are povesti colaterale atat de bune incat la un moment dat uiti ca scopul principal pe care vrea filmul sa-l atinga este evadarea.