Wall Street: Money Never Sleeps (2010)

A deschis practic Festivalul de la Cannes din primavara si a intrat in cinematografe abia in toamna. A atras aplauzele si curiozitatile criticilor, iar acum a oprit setea publicului larg. Oliver Stone si Michael Douglas se intorc. Dupa 23 de ani. Si daca pe chipul actorului anii se vad, regizorul a ramas parca la fel. Diferit de bun as spune. Oliver Stone a facut un sequel pe care si l-a dorit si ca un film de sine statator, plecand de la o replica spusa de Charlie Sheen in rolul lui Bud Fox: “Money Never Sleeps”. Desi eram sceptic pentru introducerea subiectului familiei in context, filmul m-a surprins placut. Parca tocmai accentul pus pe relatiile de rudenie au facut ca filmul sa treaca peste bariera cliseica a dezamagirii continuarilor unor filme galant de bune.

Plotul filmului pare asemanator. Un tanar broker incearca si reuseste (nu ar fi un spoiler daca va spun, nu?) sa faca si mai multi bani apeland la metode nu tocmai legale. Influentat de Gordon Gekko si constrans de nevoile materiale nu tocmai personale personajul interpretat de Shia laBeouf reuseste sa devina un baiat destept in jungla banilor de pe Wall Street. Da, chiar cu cateva secunde inainte de marele colaps financiar al Americii. Cuprinzand secvente din momentele de criza, din 2008, filmul atinge puncte veridice ale crizei financiare lucru ce-l aduce mai aproape de sufletul si interesul oamenilor.

Am iesit din sala de cinematograf incantat de prestatiile actorilor si dornic de a-l revedea si cu subtitrare. Poate, cine stie, intr-o zi in colectia de dvd-uri. Exceptand prezenta cadrelor publicitare cu sticla de bere si firma producatoare de motocilete, nu am ce sa le reprosez producatorilor. Poate puteau totusi sa-l puna pe Charlie Sheen intr-o scena mai buna, daca tot l-au adus pentru cateva minute.

Vizionati trailer: