Ok. Cred că ar trebui să fiu clar încă de la început: nu, nu este nicio greșeală în titlul de mai sus. Litera ”M” este acolo pentru că acolo îi este locul. Știu că toată lumea este familiară cu mult mai celebra Alice, știu că ați văzut deja ce-a făcut ciudatul de Tim Burton din povestea legendară, știu că după ce ați văzut filmul lui Burton nu mai aveți niciun chef de o altă Alice și o altă Țară a Minunilor, dar Malice in Wonderland e diferită, e altfel, e plină de viață, e curajoasă, e blondă, e sexy și are nevoie de ajutor. Sună a reclamă? Așa am și dorit! Sună interesant? Cool! Vrei să vezi filmul? Și mai cool! Și… parcă mai trebuia să adaug aici ceva, dar mi-am adus aminte că nu mă plătește nimeni să-i fac reclamă filmului ăsta. Așadar, hai să-ți zic, pe bune, despre ce e vorba.
Filmul începe cu niște secvențe ”modificate genetic”, care par a fi amintirile unei cerșetoare, spre care se îndreaptă camera imediat după ce genericele au încetat să mai apară pe ecran. În ureche, Angelica îți cântă Bring Back Her Head – o piesă care chiar mi-a plăcut. Apoi, atenția operatorului este atrasă de câteva ceasuri. Obiectivul camerei nu staționează prea mult asupra acestora, pentru că Alice a noastră (interpretată de Maggie Grace, pe care cred că o știți din serialul Lost) fuge ca disperata de doi tipi îmbrăcați la costum. În drum, o întâlnește pe cerșetoarea amintită mai devreme. O întreabă ceva de o stradă. Însă, nu așteaptă un răspuns și-și continuă alergarea. Numai că șoferul unui taxi, Whitey (Danny Dyer), dă peste ea. Îngrijorat că ar putea să întârzie la o întâlnire importantă, Whitey o urcă repede în mașină și-și continuă drumul. Alice este o fată puternică și rezistentă, astfel că nu s-a ales decât cu o sperietură și… un mic neajuns: și-a pierdut memoria. Din fericire, Whitey a fost la un moment-dat doctor sau farmacist și are la el o mulțime de medicamente. Ia câteva pastile și i le dă Alice-i, convingând-o că o va ajuta să se simtă mai bine. În cele din urmă, pregătindu-se pentru întâlnirea importantă de care se îngrijora mai devreme, se vede nevoit să o lase pe Alice într-o stație de autobuz. Numai că, puțin mai târziu, află de la televizor câteva lucruri interesante despre această fată și decide să se întoarcă unde a lăsat-o. Dar… Alice nu mai e acolo. Și urmează o serie de aventuri printr-o lume fantastică, populată de personaje stranii, care nu te vor plictisi.
Simon Fellows nu este un tip de care să fi auzit. Așa că am făcut ceva ”săpături” pe IMDb și am aflat că printre filmele regizate de el se mai află și 7 Seconds, cu Wesley Snipes, sau Second in Command, cu Jean Claude Van Damme. Așadar, nimic remarcabil.
Nici Malice in Wonderland nu e vreo capodoperă, dar nici nu m-așteptam să fie. Este un film onest, plin de energie, poate un pic incoerent, dar interpretările de calitate reușite de o bună parte dintre actori îl fac să fie plăcut. Dacă îți dorești o oră jumate de relaxare, în compania unui film care nu te provoacă la tot felul de întrebări și nici nu încearcă să te cucerească cu efecte 3D, Malice in Wonderland este alegerea perfectă. Un film modest, simplu, unic și special, într-o lume cinematografică plină de creații care îți cerșesc atenția cu orice preț.
Zau .. domnule Saramon ? Stii cam multe dumneata , sau ai impresia ca preferintele tale in materie de filme iti sunt impartasite in totalitate de intreg mapamondul ? Fac referire in mod evident la introducerea ta aberanta din aceasta recenzie , Alice in Wonderland – varianta Tim Burton a fost extrem de apreciata, evident..nu de toata lumea, dar per total filmul cu pricina a fost un real succes la box office , mai mult de atat.. a fost unul dintre 3D-urile cele mai reusite , fapt evidentiat de reactiile publicului .. eu personal am vazut acest film de 2 ori .. in cinematograf evident, in ambele ocazii cu sala plina, in 2 orase diferite. Cum oare inca mai scrii pe acest site ? Cat de mult a evoluat filmetari.com , site-ul si editorii au capatat o nunata de un roz deschis , deja miroase a profesionalism de la o posta.. si totusi.. tu inca esti “prezent” . Diferenta cam mare intre tine si ceilalti colegi ai tai , din toate punctele de vedere. Daca v-as fi scris in premiera ..probabil nu mi-as fi permis sa fiu atat de critic la adresa ta , dar avand in vedere ca va “urmaresc” inca de la inceput .. deja mi-am facut o idee despre stilul si potenta fiecaruia dintre voi . Chiar daca nu va impartasesc gandurile mele constant ..prin comentarii evident , totusi saptamanal.. de cel putin 2 ori intru pe site si citesc cand am timp ..stirile..recenzile.. si-asa mai departe.. Oricum, una peste alta.. e bine ca tu stii ca toata lumea este familiara cu mult mai celebra Alice, ca noi..publicul larg .. am vazut ce-a facut deja ciudatul de Burton din povestea legendara si nu in ultimul rand..cel mai important.. stii ca noi ..dupa ce-am vazut filmu’ lui Burton , nu mai avem niciun chef de o alta Alice ..si de o alta Tara a MInunilor. Fascinant. In episodul urmator asteptam cu nerabdare sa ne mai spui ce stii tu.. si nu stim noi.
Si noua ne-a fost dor de tine, Robert. Imi pare rau, nu m-am putut abtine, saramon, nu te superi, da? 😀
Zău… domnule Robert! (e cu semnul exclamării, da?) Chiar îmi pare rău că te-am ofensat generalizând într-un mod atât de nesimţit, fără să mă gândesc la faptul că şi dumneata ai sentimente. Nici nu mi-am dat seama că această exprimare îi poate face pe unii să înţeleagă lucrurile greşit. Îmi cer scuze şi promit că nu se va repeta.
Acum, să revin la Alice – varianta Tim Burton. Îmi pare bine că ţi-a plăcut. Burton este un regizor deosebit, a realizat nişte filme de referinţă pentru istoria cinematografiei, dar asta nu înseamnă că tot ce face el este remarcabil. Pe de altă parte, nici nu am spus vreodată că Alice in Wonderland este un film prost.
Iar, în al treilea rând, dacă judeci valoarea unui film după succesul la public, nici nu mă aştept să avem aceeaşi părere despre filme.
In primul rand, nu am nimic personal cu tine, logic as spune.. nu ? Suntem 2 straini, nu ne cunoastem , nu avem nimic de impartit. Daca ai fi putin matur, doar putin..nu mult , ai intelege ca rolul unei critici..de multe ori poate fi constructiv , mai ales daca criticile sunt pertinente. Chiar e hazliu raspunsul tau .. serios.. chiar e de ras. In primul rand, cine a spus ca tot ce face Burton este remarcabil ? In al 2-lea rand.. chiar daca nu ai spus niciodata ca Alice in Wonderland este un film prost..ce mama dracului evidentiaza aceasta introducere jenanta a ta ? In al 3-lea rand , cine a spus ca eu judec valoarea unui film dupa succesul la public .. si totusi.. daca nu publicul larg “decide” calitatea unui film.. atunci cine ? Criticii ? “Jurnalistii” de teapa ta ? Eu am facut referire la efectele 3D .. ca au fost mult mai ok decat ce s-a putut vedea la alte filme.. iar publicul a “gustat” asta din plin. Ironia raspunsului tau..este destul de ieftina si chiar nu-si avea rostul , eu nu am l-am atacat pe omul “Saramon” .. ci pe editorul de pe filmetari Saramon, deoarece in timp ce alti colegi de-ai sai..evolueaza .. impreuna cu acest site , dansul cam tinde sa stagneze.. Burton este un regizor deosebit.. iar tu ii adresezi apelative de genu’ “ciudatul” de Tim Burton , ma rog.. aici intr-adevar textul poate fi interpretabil , imi raspunzi ca.. vezi Doamne.. nu ai spus tu niciodata ca Alice este un film prost..dar cu toate acestea.. tu stii ca noi, dupa ce am vazut ce-a facut ciudatu’ asta.. nu mai avem chef de o alta Alice si de o alta Tara a Minunilor. Asta ce inseamna ? Raspunsul tau jenant alimenteaza puternic critica mea ..si imi intareste serios opinia in privinta “profesionalismului” de care dai dovada . Nu ma mai injura atat..n-are rost..
Apropo.. si mie mi-a fost dor de voi Mihaela.. in special de tine, doar am o slabiciune pt tine , pardon.. pt.. recenziile si articolele tale 🙂
Fir-ar să fie! Nu m-am priceput niciodată să fiu ironic și subtil în același timp! Dar, pe bune, măi Robert, nu știu de unde ai dedus tu că eu te-am înjurat!
Mărturisesc că știu să accept criticile, dacă sunt corect argumentate, pentru că, uneori, am de învățat din ele.
Acum, ți-aș putea face o întreagă analiză pe text, în care să-ți explic ce am dorit să spun, dar consider că nu e locul potrivit; pe ceilalți vizitatori nu-i interesează chestiile astea.
Te invit într-o seară la o bere, poate vorbim mai mult despre filme.
Hai baftă!