The Lovely Bones (2009)

Echipa de succes care a făcut trilogia Lord of the Rings s-a întors! Peter Jackson în postura de regizor, iar Fran Walsh şi Philippa Boyens pe post de scenarişti. Ce-a ieşit, însă, nu este la fel de magnific, de surprinzător şi original. Dar, din punct de vedere vizual, este senzaţional. Montajul face toţi banii. În timp ce tânara irlandeză Saoirse Ronan (nominalizată la Oscar pentru interpretarea din Atonement), se achită cu brio de rolul ei.
Filmul se bazează pe romanul scris de către Alice Sebold, apărut în 2002, şi oferă câteva momente remarcabile. Totuşi, este inconsistent şi doreşte să ne arate mai mult decât ar fi fost cazul.

Susie Salmon (Saoirse Ronan) este o tânără de 14 ani din Pennsylvania. Totul pare să meargă bine în viaţa ei, îşi descoperă chiar o pasiune pentru fotografiat, primind în dar, de ziua ei, o cameră foto şi un set de filme, pe care le umple destul de repede. Susie aşteaptă nerăbdătoare şi primul ei sărut, care ar fi urmat să se întâmple… numai că unul dintre vecini… se pare că a avut altă părere.
Din această clipă, lucrurile se schimbă. Aşa cum spune şi Susie: “Murder changes everything!” Părinţii ei ajung să se despartă pentru o perioadă, tatăl ajunge la spital, fiind bătut crunt, iar sora ei mai mică se află în pericol, la un moment-dat, intrând în vizorul aceluiaşi criminal.

Aceasta ar cam fi povestea, pe scurt. Una care aduce, într-o oarecare măsură, cu a unui thriller ieftin. Dar, ceea ce salvează filmul lui Peter Jackson de la a se face de râs sunt scenele cu Susie prinsă între viaţă şi moarte, pe un tărâm special, care mi-a amintit de muzica islandezilor Sigur Ros. Un univers metaforic şi fabulos, în care totul pare a fi perfect. De aici, tânăra priveşte la ce se întâmplă în lipsa ei, la cum evoluează lumea fără ca ea să fie prezentă.
Sunt, printre acestea, câteva momente de o emoţie şi sensibilitate aparte; momente care m-au făcut să nu-mi pară rău că am vizionat un film pe care mulţi critici îl consideră un eşec.