Am urmărit îndeaproape acest prim-proiect al lui Samuel Bayer. Astfel, în septembrie, anul trecut, îţi aduceam primul teaser “care arată aşa de bine cum, de altfel, mă aşteptam” spunea Ankha. La finalul lui februarie, apărea şi primul trailer oficial. Iar o lună mai târziu, am văzut şi spoturile tv difuzate pe MTV, prin care producătorii au decis să-şi promoveze filmul. Şi, acum, iată că a sosit momentul mult-aşteptat, clipa cea mare: reînvierea lui Freddy Krueger, resuscitarea unui personaj inventat de către Wes Craven, în 1984, premiera unui film care ar fi trebuit să fie un horror bun, unul care să ne facă să uităm toate acele tentative ale Hollywood-ului de a ne speria cu tot felul de vampiri şi alte prostii. Ce a ieşit, însă, e o altă poveste. Sau, dacă mă gândesc mai bine… cam aceeaşi, numai realizată mai prost.
Freddy Krueger este aceeaşi creatură cu faţa deformată în urma… Dar, hai să o luăm de la început. Freddy era un tip de bun simţ. Sau, cel puţin, aşa părea. Locuia la subsolul unei şcoli şi părea a se înţelelege foarte bine cu aceştia. Poate, chiar, prea bine! Astfel, când părinţii acelor elevi îl bănuiesc că le molestează copiii, îl hăituiesc şi, în cele din urmă, îi dau foc. Aşa ajunge să aibă această faţă stranie. Iar, acum, doreşte să se răzbune. În răzbunarea sa, apare în visele copiilor ai căror părinţi l-au mutilat şi, echipat cu nişte mănuşi dotate cu o serie de cuţite la degete, încearcă (şi de cele mai multe ori reuşeşte) să-i ucidă în vis. Ceea ce duce la moartea acestora şi în realitate. Asta-i toată povestea! Numai că dacă în cazul filmului lui Wes Craven, o oră jumate nu părea foarte mult, în cazul debutantului în regie Samuel Bayer, tot ce se petrece îţi dă impresia de redundanţă.
A Nightmare on Elm Street doreşte să te sperie. E clar. Însă parcă Samuel Bayer nu prea vrea. Acesta face, dintr-o referinţă în rândul filmelor de groază, o copie slăbuţă a filmului din 1984. Distribuţia nu mai include niciun Johnny Depp, ci doar nişte adolescenţi emo, care nu par decât nişte păpuşi în aşteptarea bau-bau-ului.
Chiar asteptam sa-l vad de o gramada de time. Dar 5? :-s acum am mari indoieli in privinta sa. Sa risc sa fiu dezamagita doar ca sa-mi satisfac curiozitatea sau sa raman fidela seriei originale? Oricum remakeurile astea nu par sa aiba niciun impact. Toate sunt jalnice si nici nu se apropie de valoarea originalului.
Păi, weekend-ul ăsta ai de ales din trei super-premiere: Prince of Persia, Caravana Cinematografică sau filmul ăsta. Caravana… eu l-aş exclude din start, aşa că nu mai ai de ales decât dintre Prinţ (căruia Floryan i-a dat chiar 9) sau Freddy 🙂 So what’s gonna be?
am fost la Freddy pana la urma ca Prince of Persia nu era acolo unde am vrut sa merg…cam ciudat. oricum, mie mi-a placut filmul. nu se compara cu primul si a avut niste set backs dar in rest m-am speriat de cateva ori. i-as fi dat o nota putin mai mare totusi.
Păi, weekend-ul ăsta ai de ales din trei super-premiere: Prince of Persia, Caravana Cinematografică sau filmul ăsta. Caravana… eu l-aş exclude din start, aşa că nu mai ai de ales decât dintre Prinţ (căruia Floryan i-a dat chiar 9) sau Freddy 🙂 So what’s gonna be?
@Marina: dacă chiar a reușit să te sperie de câteva ori, apăi e bine! Nu-l poți acuza pe Freddy de faptul că nu te-a satisfăcut, cât de cât 🙂
Am vazut filmul si e ok. Nu zic ca e o capodopera dar e mai bun decat toate tampenile cu nume de horror vazute in ultima perioada. Au fost cateva faze care te
Acum o sa vreau sa vad filmul din 84 care am inteles ca e bun.
inca nu l-am vazut, momentan vizionez partile mai vechi acum sunt la a3-a cand le termin ma uit si la asta
deci e unul din filmele pentru care nu merita sa mergi la cinema… comparativ cu seria din anii 80-90 e, dupa umila mea parere, penibil.
[…] (Casino Royale, 2006; The Dreamers, 2003), in timp ce Jackie Earle Haley (Shutter Island, 2010; A Nightmare on Elm Street, 2010) va juca rolul ,,servitorului” lui Barnabas, Willie Loomis. Vom vedea ce va iesi, mai ales ca nu […]