Case 39 (2009)

Si chiar daca filmul Case 39 nu s-a facut remarcat inca de la primele perspective si lansari, tanarul regizor Christian Alvart, nu s-a pierdut cu firea. Si poate aprecierea si micul succes de care se bucura acum, dupa lansarea oficiala a proiectului, ii sunt mai mult decat binemeritate. Notorietatea de care pelicula nu s-a achitat, nu a impiedicat insa dorintele si demersul producatorilor de a aduce nume cunoscute sa modeleze caracterele jocului. O prestatie luata mai mult decat in serios, este cea a lui Renee Zellweger, actrita ce reuseste sa se detaseze de romantiozitatea si sensibilitatea cu care ne-a obisnuit, facand loc unei atitudini veritabile si verosimile. Unul din partenerii de film, Bradley Cooper, este alt nume care face o schimbare brusca de profil: din tipul vesnic amuzant si lipsit de griji, devine o victima a terorii, prevestitor a ceea ce urmeaza sa se (mai) intample. Mogaldeata angajata pentru inspaimantarea maselor de oameni, sub numele ei real, Jodelle Ferland, castiga credit si mici recunoasteri prin nume ca “The Messengers”, serialul “Smallvile” si recenta realizare, un rol marunt in mult-ravnitul “The Twilight Saga: Eclipse”. Suficient de multe informatii, sa trecem la treaba:

Emily Jenkins isi practica si cunoaste meseria suficient de bine cat sa nu se lase intimidata sub nicio forma. Femeia este asistent social in cadrul Directiei de Protectie a Copilului si se confrunta zilnic cu diverse probleme de familie. Ingropata in dosare inca nerezolvate, atunci cand seful Wayne il aduce pe al 39-lea, are toate motivele sa o cuprinda ingrijorarea.
Partea buna este ca astfel ajunge sa o cunoasca pe micuta Lilith, o fetita ce poseda un comportament deviant si pare a nu se integra deloc in sanul familiei. Impresionata dar si impulsionata de cazul fetei, atunci cand primeste din partea ei un telefon la miez de noapte, nu ezita sa plece in cautarea ei. Nu singura, ci cu bunul ei prieten, detectivul Mike Barron. Ce va gasi, poate intrece imaginatia oricui: parintii, mama si tatal fetei, au in plan s-o arda de vie pe fata, tinand-o captiva in interiorul cuptorului de la aragaz. Dupa un atac asupra celor doi musafiri, parintii sunt arestati si supusi unei expertize psihiatrice, iar fata este dusa intr-un adapost pentru minori. Nu pentru mult timp, caci Emily decide s-o adopte, temporar insa, pana la momentul gasirii unei noi familii. Insa pe masura ce timpul petrecut impreuna creste, femeia descopera noi lucruri deloc normale din trecutul lui Lilith…

Sa incep si eu cu elementul de critica primordial pentru care Case 38 este blamat: subiectul abordat. Indraznesc sa-i iau apararea, caci, desi povestea standard spune istoria personajului mic si aparent lipsit de aparare privit ulterior drept capul rautatilor, ce reuseste sa integreze paranormalul in normal, aici povestea se salveaza prin elementele originale si intamplarile usor atipice. Regizorul stie unde sa plaseze momentele panicoase, sa surprinda simtul publicului mutand jocul de la un personaj la altul, sa nu penibileze cadrele in prelungi scene de lacrimat si disperare si sa se opreasca la timp. Si asta, as zice eu, nu-i chiar simplu lucru de facut. Bradley Cooper, in postura psihologului lipsit de empatie face o treaba extrem de buna, iar de scena rezervata lui, in maniera unui horror clasic, se achita cu brio. Pentru Renee Zellweger, lucrurile se pare ca au stat destul de clar: trece de la sensibilitatea candida, a omului altruist si iubitor, la cea in care refularile si furia ii pun stapanire pe comportament. Si asta, inutil de pomenit, o face incredibil de credibila. Restul detaliilor? Le aflati dupa Vizionare Placuta: