Dacă n-ai văzut Sin City până acum, atunci poate că Franklyn ţi se va părea un film original. Odată ce-ai vizionat Sin City, Franklyn îşi păstrează o notă de originalitate, însă rămâi cu impresia că ceva nu este în regulă, că undeva în proiectul lui Gerald McMorrow un anume lucru lipseşte. Iar, în cele din urmă, îţi dai seama că Franklyn suferă la capitolul veridicitate. Acum… nu zic că într-un film în care populaţia din orăşelul Meanwhile se identifică după religie m-aş fi aşteptat la foarte multă realitate, însă mi-ar fi plăcut mai multă personalitate.
Meanwhile City este un tărâm fantastic, condus de puterea supremă – The Ministry, care a realizat că din moment ce reuşeşti să convingi oamenii să creadă în ceva anume (spre exemplu: religia manichiuristelor de ziua a 7-a), îi poţi controla mult mai uşor. O idee interesantă, care ar fi putut constitui un subiect atractiv. Însă McMorrow (el a scris şi scenariul) îl tratează cu foarte mare superficialitate.
În acest orăşel, super-eroul nostru mascat, Jonathan Preest (Ryan Phillippe), este singurul ateu.
Celelalte personaje prezentate trăiesc separat, în Londra vremurilor noastre, într-o lume proprie, între care, la prima vedere, nu există nicio legătură.
Milo (Sam Riley) este un tip părăsit de către iubită chiar în faţa altarului. Amelia (Eva Green) studiază artele şi are nişte bizare înclinaţii suicidale. Iar Bernard Hill îl interpretează pe Peter, un tată care soseşte în Londra pentru a-şi găsi fiul.
Finalul îmi aduce, cumva, aminte şi de Crash. McMorrow fiind inspirat în acest sens, probabil, de apariţia lui Ryan Phillippe. În timp ce derularea genericelor te lasă cu o senzaţie de insatisfacţie. Simţi că, pe ecran, s-a întâmplat ceva. Îţi aduci aminte că nişte personaje te-au invitat în lumea lor. Însă întreaga poveste (sau, mai bine zis, poveştile) este insipidă şi nu ajungi să empatizezi cu niciunul dintre protagoniştii filmului. Probabil, cu un alt regizor, Franklyn ar fi fost altfel şi, acum, saramon ar fi scris de bine despre el.
Vizionati trailer:
yeap. și mie mi-a plăcut Amelia – o tipă excentrică interesantă…
L-am vizionat aseara si intradevar se cam inspira din alte filme insa mi-a placut foarte mult ideea si rolul Evei Green precum si finalul acestuia…