Goya’s Ghosts (2006)

“There will be no liberty for the enemies of liberty!”

Regizat de Milos Forman ( “The people vs. Larry Flynt”,  “One flew over the cuckoo’s nest“, “Valmont”, “Amadeus“), “Goya’s Ghosts este un film primit nu tocmai cu aplauze de către critică. Regizorul își motivează distribuirea lui Natalie Portman în film, argumentând asemănarea sa cu tânăra întruchipată în “Milkmaid of Bordeaux”, unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale pictorului Francisco Goya. Cu excepția existenței “atestate” a acestuia, întâmplările narate sunt fictive, însă abstractizând, fundalul istoric este de asemenea real, o pată neagră în istoria secolelor trecute.

“Goya’s Ghosts” a fost o surpriză nemaipomenită. Filmul ar fi trebuit să-mi fie cunoscut până acum, dacă mă raportez la distribuție și anul apariției, însă abia de curând am avut ocazia de a-l fi urmărit și mă ofer să vă fiu ghid înainte de a-l urmări. Cu o acțiune întinsă în perioada tulbure a anilor 1792 – 1820, pe fundalul unei Spanii asuprite de norme ale Inchiziției, de corupția din sânul bisericii catolice și invazia lui Napoleon Bonaparte, filmul este minunat, deși are o durată deloc de neglijat, de aproape două ore. Așa cum declara producătorul, “nu există un alt film făcut pentru perioada înfățișată”, un motiv în plus pentru vizionare.

Ines Bilbatua (Natalie Portman), este fiica unei bogate familii dintr-o comunitate unde sistemul religios conduce și ia decizii. De asemenea ea este muză pentru pictorul Francisco Jose de Goya, un bărbat respectat de comunitate. În urma unor acțiuni cerute de biserică, Ines se trezește acuzată de erezie, ca urmare a unor fapte ce o condamnă neîndreptățit, fără drept de apel. Thomas, tatăl acesteia, conștient de relația pictorului cu Fratele Lorenzo (Javier Bardem), căruia îi pregătește un portret, îi cere ajutorul pentru a putea afla care este situația fiicei sale. În rolul artistului, o sa-l recunoașteți pe Stellan Skarsgård (Thor, The Girl with the Dragon Tattoo).

Mi-a plăcut foarte mult scena din căminul familiei Bilbatua, atunci când călugărul le intră în casă. O să vedeți exact la ce mă refer. De aici povestea devine mai interesantă, complexă și ia o întorsătură la care nu te-ai fi putut aștepta. Deși avem mai multe personaje principale, lucrurile sunt dictate obiectiv din prisma trăirilor unuia singur- Goya. Am apreciat de asemeni, antiteza între o Natalie Portman tânără și vitală, cu cea a uneia în contrast total cu prima imagina.  Finalul devine memorabil odată pentru alegerea coloanei sonore în limbă spaniolă și mai apoi pentru ultimul tablou care este de departe unul trist.

Vizionați trailer: