Happy, Happy (2010)

Happy, Happy poate fi considerat cel mai bun film norvegian al anului dacă ne gândim că este propunerea acestei țări pentru Oscar 2012. Nu cred că va ajunge până acolo, nu mi se pare pe gustul Academiei Americane, dar totuși Happy, Happy se poate lăuda cu marele premiu al juriului la Sundance. Practic, avem doar șase personaje, dintre care doi copii (care au niște jocuri foarte interesante având în vedere că unul este alb și celălalt negru) și foarte multă zăpadă, acțiunea având loc cu câteva săptămâni înainte de Crăciun într-o localitatea izolată. Filmul reprezintă și debutul în lungmetraj pentru Anne Sewitsky, o regizoarea care mai lucrase anterior la două scurtmetraje. De altfel, nici cei patru actori maturi nu au o mare experiență în asemenea proiecte, ei apărând mai des în seriale sau filme de scurt metraj.

Kaja este o fire veselă. Căsătorită, are un copil, pare că ar avea o viață împlinită. Pare căci în spatele zâmbetelor se ascund numeroase frustrări, nemulțumiri legate de soț care o cam neglijează din toate punctele de vedere. Kaja speră că lucrurile se vor îmbunătăți după ce alături de ei se mută un alt cuplu cu care cei doi soți țin morțiș să se împrietenească. Invitații la diverse jocuri de societate, invitații la vânătoare (pentru partea masculină) , la jogging, la masă, etc. Kaja avea să descopere că și noii vecini, deși par perfecți din toate punctele de vedere, au chiar și un copil înfiat din Africa, se confruntă cu diverse probleme. Ea crede că o relație cu noul vecin ar putea reprezenta răspunsul la toate probleme sale, dar treptat înțelege că pentru a fi cu adevărat fericită trebuie să ia o decizie radicală.

În principiu, Happy, Happy este o comedie despre viața de cuplu. Problema este că nu toate momentele care se vor amuzante sunt și amuzante. Există, cum era și normal câteva scene dramatice, iar filmul are și ceva momente mai fierbinți, dar acestea sunt tratate destul de pudic (poate cu o singură excepție) de către regizoare. Un lucru interesant este că soundtrackul este de limbă engleză, cu câteva piese extrem de cunoscute, iar de câteva ori scenele sunt „sparte” de apariția unui cor bărbătesc care interpretează melodii în ton cu atmosfera filmului. De la mijlocul lunii decembrie acest film a intrat și în cinematografele noastre și poate fi urmărit de cei care gustă producții europene mai puțin cunoscute.

Vizionați trailer: