„ – I was a confidence man./ You mean a con man? / I … I don’t like that word. “Confidence” is a little more elegant.”
Ultima perioada nu a fost una fructuoasa din punct de vedere cinematografic pentru Keanu Reeves, fara a fideliza loialitatea spectatorilor sai. Anul 2009 nu a insemnat pentru el decat productia pasagera „The Private Lives of Pippa Lee”, pe cand in 2010 a absentat nejustificat. O pelicula total neconventionala, la granita dintre comedie si drama, „Henry’s Crime”, film prezentat la festivalul de film de la Toronto, se vrea a fi revenirea in forta a lui Keanu. Nu pot sa confirm inca daca impactul cotat este cel dorit, insa desi vreau sa spun ca este un film extraordinar, ceva ma opreste sa spun asta. Pe scurt: este un film ciudat, dar totusi inovator.
Henry este un somnambul prin viata. Traieste o monotonie care desi il plictiseste, nu-l deranjeaza. Este prins intr-un mariaj cu sotia sa agitata, (Judy Greer) care isi doreste cu disperare un copil. Problema este ca Henry clar, nu stie ce vrea. Cu siguranta, ceva este in neregula cu protagonistul nostru. Mult prea incezator si naiv in doi amici de-ai lui, Henry, accepta sa mearga impreuna cu acestia la un meci de baseball (ce ar fi in neregula in asta totusi?). Acestia fac un „mic” popas si jefuiesc o banca, numai ca naivul nostru nu stia nimic despre asta si este condamnat la 3 ani de inchisoare. Desi ar fi putut da declaratii care l-ar fi putut salva, acesta decide ca o condamnare ar fi solutia la problemele sale existentiale. Ironic, stiu. Aici il va cunoaste pe Max (James Caan, reuseste una dintre cele mai valoroase performante), un batran caruia ii prieste viata de intemnitat. Odata eliberat, Henry nu-si propune un plan de razbunare, cum ar fi firesc, si decide ca impreuna cu amicul sau Max, sa jefuiasca banca cu pricina.
Lucrurile se complica cand in scena ( la propriu:D), intra Julie (Vera Farmiga minunata), o actrita cu un limbaj mai condimentat, dar care simte aceeasi nevoie disperata de schimbare. „Henry’s Crime” nu este lipsit de valoare, doar ca nu are nimic deosebit, si prin modul sau atipic de a prezenta personajele, nu va prinde spectatorilor care sunt obisnuiti cu un tipar standard. Daca vrei sa-ti placa filmul mai mult decat e cazul, trebuie sa faci un efort sa gasesti o sustinere dincolo de calitatea regizorala ( Malcolm Venville nu a fost un vizionar bun). ”Henry’s crime” comite o infractiune cinematografica, blanda care din pacate va fi uitata repede.
Vizionare placuta !
