Il cunosc pe Ionut de 20 de ani. Ne-am cunoscut la scoala in clasa I. A absolvit film la Universitatea din Southampton, iar in februarie a fost spectator la Festivalul de la Berlin. Mai jos va povesteste despre experienta festivalului.
Festivalul de la Berlin este unul din cele mai importante festivaluri de film din Europa, din aceeasi liga facand parte Cannes, Veneția și Locarno. Pe langa premierele mondiale ale filmelor din competitie, o selectie a celor mai tari filme din cinemaul contemporan, scurt-metraje fresh, retrospective de mare clasa, evenimente speciale, te poti bucura si de savoarea unui oras care nu degeaba e numit hipsterdom-ul Europei.
Aici ai mari sanse sa intalnesti cei mai cool oameni, care nu doar ca arata “alternative” dar sunt si foarte nonsalanti. O simpla calatorie cu metroul poate fi ca un trip intr-un film de Wes Anderson sau ca o pagina din revista Vice. Oamenii sunt in general zambitori si prietenosi, pentru ca exista o intelegere tacita de respectare a spatiului personal. Chiar daca iti vine sa iti dezlantuiesti shutter-ul ar trebui mai intai sa intrebi daca poti sa faci o poza.
Majoritatea localurilor au un caracter aparte si sunt parca niste exercitii de imaginatie ale unor oameni foarte creativi. Epicentrul distractiei se schimba de la o perioada la alta, odata ce unele zone devin prea scumpe sau prea mainstream. De ceva timp, Kreuzberg (sau X-Berg daca esti la curent cu slang-ul) is the place to be. Gasesti de toate, de la cele mai hip puburi la cele mai galagioase cluburi. Daca ai fost in Londra, cartierul asta e ca un Shoreditch mult mai mare si mult mai ieftin.
Asta e cel mai mare avantaj al Berlinului, faptul ca poate acomoda la fel cool si dezinvolt cele mai pretentioase gusturi sau cele mai stranse buzunare. Fie ca optezi pentru un hostel ieftin unde garantat o sa intalnesti oameni cu povesti crazy, fie ca impreuna cu doi-trei prieteni ati gasit ceva convenabil prin airbnb, sau fie ca vrei sa experimentezi aventura couch-surfing-ului, cazarea pentru 6 nopti nu ar trebui sa depaseasca €100. Si majoritatea hostelurilor arunca la bataie si un mic dejun bun pentru doar €3 sau ceva de genul. Si pentru ca tot suntem la mancare, daca vrei sa-ti rasfeti paleta mergi pe Mehringdamm Strasse care e un fel de food court unde gasesti bucatariile din toata lumea. Dar daca esti in graba, oricand Kebap-ul berlinez poate sa fie si mic-dejun si cina. Garantat o sa-ti ramana in amintire, mai ales daca stii ca trebuie sa ceri si feta cheese pentru inca 50centi. O sa-mi multumesti.
Acum despre Berlinale, ca doar de asta ai intrat aici.
Festivalul are nucleul in Potsdamer Platz, unde se afla locatia principala si cea mai ravnita – Berlinale Palast, Sony Center, Cinemaxx si CineStar IMAX. Mai sunt si sali de cinema mai mici/arthouse raspandite la 30-45 min de zona asta. Dar cea mai buna parte e ca daca ai un smartphone, gasesti toate informatiile de care nevoie intr-o aplicatie care nu doar ca arata cool dar si merge foarte rapid si eficient. Ai access la intregul program (merge si offline), harti si instructiuni la discretie, interviuri si conferinte de presa, si poti chiar sa cumperi bilete direct din aplicatie.
Partea cu biletele e importanta, pentru ca se vand imediat. Cel putin online, la evenimentele populare (mai ales daca figureaza nume grele din cinema) biletele devin sold out in cateva secunde. Se pun in vanzare esalonat, asa ca daca nu ai avut noroc la 10:00am poate ai noroc mai tarziu. Poti sa le cumperi si de la casa (vezi sa mergi la cinemaul care trebuie) unde probabil vei sta la coada de la jumate de ora pana la cateva ore. Si exista si posibilitatea ca exact in fata ta sa se termine biletele… da, e o lume dura.
Pe langa filme, sunt si evenimente speciale si masterclassuri unde cineaste (uneori foarte celebri) discuta despre experienta lor. Anul asta printre altii, i-am vazut pe Darren Aronofsky, Walter Salles si Howard Shore povestind degajati despre filmele si metoda lor de lucru. Acum poti vedea inregistrarile pe site-ul Berlinale, ca sa-ti faci o idee.
Cat despre party-uri, aproape in fiecare seara e cate-o petrecere data de Berlinale. Majoritatea sunt publice, iti cumperi bilet de la intrare sau de pe net, altele sunt pe baza de invitatie. La evenimentele private este de obicei si protocol (adica pana la o anumita ora sau chiar toata noaptea bauturile sunt gratis). Asa ca daca reusesti sa faci rost de o asa invitatie, te-ai scos. Si pe langa asta, poate ai noroc sa te imbeti chiar cu regizorul tau preferat, sau cu actorii pe care i-ai vazut mai devreme pe ecranul in IMAX. Dar, chiar daca nu reusesti sa intri la un party privat, Berlinul are atatea de oferit incat e greu sa eviti o petrecere.
Acum filmele. Oferta e mare, nu toate vor fi pe gustul tau, iar timpul si bugetul sunt limitate. Prin urmare, research-ul si intuitia/flerul au un rol esential. Un film din competitie costa €13 (14.5 online) si un film in afara competitiei €10 (11.5 online). Cred ca exista si posibilitati sa cumperi un badge care e mai ieftin, reduceri pt studenti etc. Cum spuneam, e bine sa vii cu temele facute.
Printre altele, eu am vazut si singurele doua filme romanesti prezente la Berlinale 2015.
De Ce Eu?/ Why Me?
[Sectiunea Panorama] r. Tudor Giurgiu
Un suspense-thriller ce dramatizeaza fara perdea cazul real al procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis in circumstante suspecte in 2002. Filmul nu face compromisuri, priveste realitatea drept in ochi si expune o retea de coruptie juridica si politica, reprezentanta a unui sistem malign. Desi a trecut mai bine de un deceniu de la cele intamplate, pentru oricine urmareste stirile din Romania devine clar ca subiectul e mai relevant ca niciodata.
Dincolo de valentele politice, filmul trateaza o tema universala: un om impotriva unui sistem. Si daca ai luptat vreodata sa schimbi ceva, iar valorile ti-au fost testate de un sistem care insista sa te sugrume daca te opui, atunci filmul va rezona la un nivel si mai adanc.
Estetic filmul e fresh si se desprinde clar de curentul stilistic cu care ne-a obisnuit Noul Val Romanesc. Luat pe nepregatite ai putea sa crezi ca te uiti la o drama TV hollywoodiana de calitate, dar cu siguranta subiectul e unul foarte romanesc si personal.
De Ce Eu? ruleaza acum in cinema si nu prea ai scuze sa nu mergi sa-l vezi.
Aferim!
[Competitia Oficiala] r. Radu Jude
Winner of the Silver Bear for Best Direction
In incercarea de a-l cataloga intr-un gen, unii critici l-au numit Western valah. Dar e greu sa-i pui o eticheta, pentru ca nu are precedent, mai ales in cinema-ul romanesc. E comedie construita pe tipar de Western si ambalata intr-un art film, cu o actiune care se petrecere la 1835 in Tara Romaneasca si porneste de la un subiect deosebit de serios: sclavia romilor.
Desi este foarte amuzant, filmul are o profunzime care se face simtita pe toate coordonatele. La nivel tematic filmul porneste de la rasism si inegalitate pentru a explora raportul prezent-trecut, si trage semnale de alarma subtile dar ferme cu privire la mentalitatea romaneasca. Fotografia alb-negru a filmului e de un minimalism impecabil, care deghizeaza intr-o simplitate desavarsita multe din subtilitatile realitatii de acum 200 de ani. Locatiile, costumele si actorii de mare clasa contureaza o realitate filmica veridica, ce devine absolut captivanta pentru ochii publicului modern.
Limbajul e unul din personajele principale, care te va soca si distra in egala masura. Pe cat de dur pe atat de savuros se vorbeste (aproape in continuu) de-a lungul filmului, iar vulgaritatea e invariabil prezenta in discutiile cu un rang social inferior sau cu femeile.
Aferim! e un film foarte inteligent care se foloseste de o lume destul de indepartata temporal si ideologic pentru a da iluzia de siguranta, dar care evidentiaza niste adevaruri dureroase si din pacate inca prezente in constiinta colectiva a romanilor.
Filmul va rula in cinematografe din 13 martie si daca ar trebui sa alegi un singur film din 2015 pe care sa-l vezi la cinema, atunci Aferim!
