Din câte citisem despre filmul lui Gheorghe Preda, Îngerul necesar părea diferit de tot ceea ce crease cinematografia românească până în acel moment. Și, într-adevăr, este… diferit. Nu vei vedea blocurile perioadei sinistre de dinainte de 1989. Nu vei auzi înjurăturile obișnuite din orice film autohton. Și nu vei fi nici martorul unor scene gratuite de sex, menite să atragă publicul. Iar, dacă m-ai fi întrebat, după primele 30 de minute, cum mi se pare, ți-aș fi răspuns că este un film bun. Nu unul extraordinar, nu unul nemaiîntâlnit, dar un film bun, onest, iar Gheorghe Preda un regizor de viitor.
Dar iată despre ce este vorba… O tânără artistă, pe nume Ana, interpretată de Anca Florea,
se trezește pe cap cu un admirator secret,… și puțin nebun, sau cu prea mulți bani și prea mult timp liber (dacă mă întrebi pe mine). La început Ana nu-i dă prea multă atenție, însă pe măsură ce admiratorul continuă cu mesaje afișate pe mijloacele de transport în comun, pe pereții clădirilor, aceasta devine tot mai mult interesată.
Ei bine, din acel moment filmul se rupe. Totul devine fără sens. Personajele nu par decât instrumente care pun în evidență decorurile, iar interpretarea actorilor nu-l ajută deloc pe regizor să iasă din absurdul situației, în care s-a băgat singur. Cât despre spectator, acesta rămâne, la final, cu o privire tâmpă, întrebându-se singur: what the fuck?
Vizionati trailer:
