Ziua a doua (si o sa vorbesc la trecut despre ea) a fost foarte obositoare. Teoretic, din ceea ce o sa va scriu mai jos nu o sa reiasa asta, dar daca plecam de la Cannes dupa primele doua zile nici asa nu-mi parea rau.
In primul rand, am vazut doua filme de la care am plecat din sala desi statusem la coada cam 40 de minute, inainte de fiecare. Pur si simplu nu, nu pentru mine. The Tree of Life si House of Tolerance.
In al doilea rand, m-am plimbat. De-a lungul si de-a latul orasului. De la gara la hotel, de la hotel la alt hotel (cu o priveliste mai faina), de la hotel la film, de la film la plaja, de la plaja pe faleza, de pe faleza la supermarket, de la supermarket la magazinul oficial, de la magazinul oficial la film, de la film pe faleza, de pe faleza la film… si tot asa.
In al treilea rand, mi-am dat seama de o chestie. Pentru ca pur si simplu nu am timp (practic plec dimineata la 8 de acasa si ajung seara la 12-1) articolele scrise au fost cam slabute (da, trecem peste faptul ca in general scriu articole slabe.. recunosc ca dintr-o anumita graba articolele au cam lasat de dorit). Poze si filmulete cam zero (asta din cauza ca viteza de net nu prea ma lasa sa uploadez, iar de editat clipuri chiar nu mai am chef cu ochii in gura). Dar va promit cel putin un articol care sa cuprinda lucrurile pe care nu le vedeti la tv sau altundeva… acele behind the scenes of Cannes.
Urmatoarele articole sunt despre Loverboy (filmul romanesc de la sectiunea “Un certain regard”), filmul dedicat presedintelui Frantei (si despre cum a castigat alegerile, dar si-a pierdut sotia), despre petrecerea romaneasca de la Cannes si despre multe altele…
Articol parte a Jurnal de Cannes. Viziteaza filmetari.com/cannes pentru alte materiale.
Hmm… ma asteptam sa zici de bine despre “The tree of life”. Despre oboseala, lasa ca te refaci cand te intorci, pentru Festivalul de Film de la Cannes merita sa tii ochii deschisi 24/7 :).
In rest vreau sa stiu tot despre petrecerea romaneasca…