Despre “Jurnal de Cannes”
Se face ca sunt vreo trei luni de cand stiu de acreditarea asta la Festival de Cannes. Si inca de pe atunci m-am tot gandit cum sa abordez subiectul. V-am si intrebat in cadrul unui concurs, m-am mai consultat si cu altii. Si m-am gandit sa numesc calatoria mea in Franta “Jurnal de Cannes“.
Jurnal de Cannes este despre calatoria unui baiat de 21 de ani, la cel mai mare festival de film din lume, singur/de capul lui si este format dintr-o imbinare de domenii: turism, cinematografie, blogging (adica marturiile astea ale mele) toate spuse in cuvintele mele si pe limbajul meu.
Bucuresti – Cannes
Niciunul dintre operatorii romani de curse aeriene nu are in lista de destinatii Cannes-ul, de aceea pentru a ajunge aici trebuie sa pleci din Bucuresti cu destinatia Nisa. Am luat o cursa low-cost de pe aeroportul Baneasa. In sala de asteptare a aeroportului iti dadeai seama cine merge la Nisa. Cred ca exceptand eu, vreo doi tiganusi si inca o tanti la toti cei care s-au asezat la coada pentru imbarcare te-ai fi asteptat sa mearga intr-o destinatie de pe Coasta de Azur. In plus, avionul a fost un sfert gol. Nu tu imbulzeli la imbarcare, nu tu inghesuit, nu tu imbranceli. Si spun asta spre deosebire de situatia curselor spre Roma, Paris si Bruxelles, la a caror check-in asistasem in ora de asteptare.
Vreau sa va marturisesc ca o singura data mai mersesem cu avionul pana astazi. Si cursa aia fusese acum trei luni. Asta ca sa eliminam discutiile de “expert” de dupa. Avionul decola la 18:05. Am ramas cam dezamagit cand am vazut ca 2 dintre stewardese erau de fapt stewardesi. Nici nu stiam ca se angajeaza barbati pentru asa ceva. Mi se pare cam aceeasi situatie ca si cum ai angaja ca secretara un barbat sau ca taximetrist o femeie… pur si simplu unele joburi sunt facute doar pentru un sex. Si asa m-am vazut nevoit sa refuz niste “va ajut cu centura?” sau “va pot oferi ceva?” care daca ar fi fost spuse de o domnisoara poate altfel m-as fi simtit.
Coasta de Azur se vede fenomenal din avion. Va las o poza din avion, mai jos.
Poza este de pe google, dar imaginea este aceeasi. Anuntase nenea stewardesul ca sa ne punem centurile cand ma gandisem sa scot si eu camera sa fac o poza. Sincer va spun ca eram benoclat pe hublou (sau asta e doar la vapoare?) ca pustanii la zona de nudisti. Sa nu uit sa va povestesc ca la aterizare am crezut ca facem o aterizare fortata, ceva, pe mare. De fapt aeroportul din Nisa incepe din malul marii. Sunt curios daca a ratat cineva vreodata decolarea. Poza mai jos.
Aterizeaza Florian al nostru la Nisa, isi ia bagajul de pe banda rulanta si se duce la informatii sa intrebe despre autobuz spre Cannes. Bineinteles ca am intrebat intr-o englezo-franceza “can you pouvez say to me how arrive a Cannes? with autobus?” desi scria mare in dreapta mea “Gare de Autobus”. Luat bilet “one-way to Cannes” de la tanti vanzatoarea si dus la autobuzul care astepta in statie. Plecarea? In 10 minute. Si la 20:00, ora locala, am plecat din Nisa cu autobuzul. Pam pam!
40 de minute a zis nenea soferul ca face pana in Cannes. Vreau sa va zic ca la 20:39 (21:39 dupa ceasul meu ramas cu ora din Romania) ne-a dat jos bagajele din cala autobuzului si ne-a urat o zi placuta (…sau altceva, in franceza).
Continuarea in articolul urmator. Promit ca pe la al 3-lea episod vorbesc si despre filme :))
🙂 Super ! Have fun in continuare! Imi place tare mult “Jurnal de Cannes”. Bine gandit:P