Am promis, nu demult, un articol despre romani si Romania la Cannes.
Romanii.
Din estimarile personale cred ca pe parcursul Festival de Cannes au fost prezenti in statiune sute de romani, cel putin 100. Numai pe faleza daca mergeai auzeai cate un “hai sa mergem colo” sau “ce vrei sa-ti iau de la Cannes?”. Ca erau turisti, jurnalisti, producatori, actori, fotografi sau parte din sfatul de organizare, Romania a fost bine reprezentata anul acesta.
Inedit.
Stateam intr-una dintre zile si mancam o inghetata undeva la intrarea Cinema de la Plage de pe Croisette cand in fata mea au aparut doua domnisoare. Imbracate normal, nu strident si fara a-si evidentia anumite parti ale corpului domnisoarele au inceput sa discute: “Uite ce de lume la plaja/Da fata, uite unii fac si baie/Hai sa facem si noi o poza aici.”. La un moment dat tipa blonda (cealalta era bruneta) vine la mine si imi spune:
– “Excuze-moi, peut tu ne faire un photo?
– Da, cum sa nu! (raspund eu intr-o limba romana pura).
Imediat au inceput intrebarile “Aaaa, esti din Romania? Cu ce ocazie? Esti demult? Si cat mai stai?”. Stiti voi, intrebari pe care le ai in sacul cu idei orice situatie ar aparea. Domnisoarele erau in vacanta.
Printr-o situatie asemanatoare am trecut si seara cand, mergand spre hotel, pe trotuarul spre “casa” un cuplu dezbatea meniul unui restaurant. Tot romani. O alta romanca am intalnit la sala de presa special creata in interiorul Palais de Festival. Facea parte din staful tehnic care asista jurnalistii in utilizarea echipamentelor tehnice.
La Cannes, Romania a avut si un stand (cort in care erau prezentate productii romanesti), iar steagul tarii noastre a fluturat alaturi de celelalte ale tarilor participante. Din cate am inteles a avut loc si o petrecere, organizata dupa proiectia filmelor romanesti, dar nu am ajuns la ea si nu prea am detalii.
Din pacate.
Tiganii romani sunt peste tot. Mai mare mi-a fost rusinea cand am auzit doua tiganci strigand una catre cealalta (fiind pe parti diferite ale strazii) ceva de genul “Faaa! Dute tu mai in fata!” si incepand sa cerseasca. Modalitatea de cersit este simpla: intinzi un pahar de unica folosinta catre trecatorii mai bine imbracati.
Filme in competitii
Desi am ajuns in ultimele trei zile, atunci cand filmele romanesti fusesera demult prezentate, am avut cateva ocazii sa stau de vorba cu oamenii de acolo despre prestatia noastra. Romania a luat anul acesta un singur premiu (cam anonim, dar bun si el) si anume scurtmetrajul “Cautare” de Ionut Piturescu in competitia paralela “Quinzaine des Realisateurs”.
Desi am fost niste obisnuiti, in ultimii ani, ai sectiunii “Un Certain Regard” si chiar daca am avut 2 filme in competitie, anul acesta Romania nu a mai urcat pe scena pentru a ridica vreun premiu. Lasa, poate la anul!
Strainii despre romani
Am avut ocazia sa vorbesc la Cannes mai mult cu straini decat cu romani. In deschiderea festivitatii de premiere a “Un Certain Regard” moderatorul a inceput cu “Am avut parte de o competitie bogata, cu filme spaniole, romanesti, israeliene…[…]” si sa va spun si un insight:
Romania este privita la Cannes cum sunt privite tarile scandinave la Jocurile Olimpice de Iarna.
Dupa ce mi-am cerut scuze unor reporteri pentru ca nu am vazut toate filmele din competitie pentru a raspunde la intrebarea lor, reporterul m-a intrebat de unde sunt si i-am raspuns “Romania”. A tresarit imediat cu un “Aveti multi oameni buni si multe filme frumoase!”
Deoarece ajunsesem mai devreme la proiectia unui film, din plictiseala, un domn de langa mine a inceput o conversatie. M-a intrebat de unde sunt si cand i-am zis Romania (acum nu stiu daca a facut-o din politete) mi-a replicat ca a vazut si “Aurora” si “Mardi, apres Noel” si ca sunt doua filme foarte bune, “Mardi, apres Noel” chiar filmul sau preferat de pana atunci. Speram ca “Marti, dupa Craciun” sa castige un premiu si ma gandeam sa ma laud cu replica asta atunci.
Si ca sa va mai dau un exemplu, in a doua seara, la o petrecere un producator de la Radio France (nu cred ca numele este important) a intrat intr-o discutie. Dupa ce mi-a spus ca mai stie vreo doi romani, in Paris, cu numele de Florian, m-a certat de prezenta mea intarziata la festival si de faptul ca tocmai filmele romanesti “am reusit” sa le pierd. Si vreau sa va zic ca tipul chiar se suparase.
Concluzie
Cred ca multi romani se simt ca la ei acasa, la Cannes. Indiferent de motivul pentru care s-au aflat in apropierea festivalului, romanii vor fi multi ani de acum incolo apreciati si aplaudati la Festival. Sa speram ca nu ne vom culca pe o ureche, de acum incolo.
M-a bucurat sa citesc acest post…nu stiu cum se face ca in ultimul timp tot ce citesc despre Romania si romani are un iz rautacios si ma cam astept ca orice articol cu aceste cuvinte in titlu sa-mi creeze o anumita stare de deznadejde. dar articolul acesta chiar mi-a placut si e foarte frumoasa alternativa de a vorbi mai putin despre cersetori si mai mult despre orice altceva ce tine de noi. bravos pentru atitudine:)