Laitakaupungin valot (2006)

Auzisem de Aki Kaurismaki, dar încă nu văzusem niciunul dintre filmele sale. Zilele trecute însă am decis să îl cunosc mai bine şi, pentru asta, am ales filmul Laitakaupungin valot, sau Lights in the Dusk (cum i-au spus americanii şi mai apoi întreaga lume). Finlandezul nu m-a dezamăgit. În doar 78 de minute, descoperi ce înseamnă cinema, afli cum pauzele şi momentele de tăcere pot însemna ceva, empatizezi cu personajul principal şi te cufunzi într-o lume aparte, un univers arhaic, de un dramatism covârşitor.

Numai la Lars von Trier mai văzusem o asemenea atitudine faţă de personajele sale. Aki Kaurismaki îşi expune şi el personajele la situaţii dificile, umilitoare, însă parcă cu mai multă fineţe şi un strop de umor. Dar să nu-ţi închipui că filmele sale sunt comedii. La ele nu se râde, eventual se schiţează un zâmbet stingher în colţul gurii.

Koistinen (Janne Hyytiainen) este un paznic de noapte singuratic, care pare în dificultate în preajma altor oameni, nu vorbeşte mult, are o figură rece, locuieşte într-un apartament „rustic” şi nu are niciun prieten. Poate, cu excepţia unei vânzătoare de la un fast-food amplasat într-o rulotă şi care ţine deschis până seara târziu. Însă, deşi se observă că ea simte ceva pentru el, Koistinen o tratează cu indiferenţă.
Într-o seară, o blondă se aşează lângă el, cu toate că erau o mulţime de mese libere. Acesta o întreabă de ce a ales tocmai masa lui. Răspunsul vine cât se poate de normal: „Pentru că mi se pare că ai nevoie de companie.” În cele din urmă cei doi ajung la prima lor întâlnire, în timpul căreia se uită la un film fără a-şi da atenţie unul altuia, privesc din colţul unei discoteci cum alţii dansează, ajung acasă la el, când ea îi spune: „Koistinen, trebuie să plec. Mama este bolnavă.” El întreabă: „Când”. Ea: „Chiar acum!” După care pleacă.

Aki Kaurismaki reuşeşte să spună poveşti realiste, fără acea strălucire hollywoodiană, al căror happy-end (dacă există) nu durează mai mult de 30 de secunde. Koistinen se pune singur în pericol, dintr-o inconştienţă naturală. Acceptă, cu mult calm, tot ceea ce i se întâmplă şi nu gândeşte foarte lucid atunci când vrea să se răzbune. Însă este optimist. Plănuieşte să-şi deschidă propria afacere şi să nu rămână toată viaţă un simplu paznic de noapte.