Last Night (1998)

Tu ce-ai face dacă ai ști că, fără urmă de îndoială, sfârșitul lumii va veni cât de curând? Cum ți-ai petrece ultimele șase ore din viață? Cam despre asta este filmul lui Don McKellar, un regizor canadian aflat, cu această ocazie, la primul său lungmetraj. Este o călătorie mai mult sentimentală prin viețile câtorva personaje care se îndreaptă resemnate spre miezul unei nopți care va aduce Sfârșitul întregii lumi. Poate că ai văzut Armageddon sau alte filme despre distrugerea Pământului și te aștepți să vezi și aici o mulțime de efecte speciale, extratereștrii (mai mult sau mai puțin hidoși) și, evident, un erou care să salveze situația. Însă, îți spun încă din start că nimic din toate acestea nu există în filmul lui McKellar. Nu vei vedea niciun extraterestru, nicio agenție guvernamentală nu va încerca să facă ceva și niciun Bruce Willis nu-și va sacrifica viața pentru a salva planeta de la dispariție. Aici toată lumea e resemnată și așteaptă Sfârșitul. Fiecare în felul său.

În timp ce la radio se difuzează un top 500 al celor mai bune piese din toate timpurile, directorul unei companii de distribuție a gazelor, interpretat de David Cronenberg, apelează toți clienții din baza de date, pentru a-i asigura că se va ocupa personal ca gazele să le fie distribuite până în ultima clipă.
Un alt tip, Craig (Callum Keith Rennie), și-a propus ca în astea ultime șase ore din viață să-și satisfacă toate fanteziile sexuale: sex cu o negresă, cu fosta lui profesoară din liceu, iar, miezul nopții, dorește să și-l petreacă în pat cu o virgină. Între timp, îi propune chiar și unui amic, Patrick (Don McKellar), o partidă de sex.
Patrick tocmai se întoarce de la o cină în familie, pentru a-și petrece ultimele ore singur, în apartamentul său, ascultând muzica lui Pete Seeger. Numai că o întâlnește accidental pe Sandra (Sandra Oh), a cărei mașină a fost distrusă de găștile de pe stradă, iar acum încearcă disperată să ajungă în cealaltă parte a orașului pentru a-și petrece Sfârșitul împreună cu soțul ei. Însă, acest lucru pare din ce în ce mai greu de realizat pe măsură ce timpul se scurge.

Don McKellar, regizorul și scenaristul filmului, nu ne dezvăluie care este cauza sfârșitului lumii, de ce acesta are loc exact la miezul nopții sau de ce este încă lumină afară. Nu putem decât să presupunem ce se întâmplă. Dar acestea nu sunt decât mici detalii care oferă cadrul necesar poveștii pe care McKellar vrea să o spună. Puși în fața unei astfel de situații, începem să gândim mai clar ca niciodată, începem să ne ocupăm de lucrurile cu adevărat importante din viața noastră. Pentru unii, cea mai importantă este familia. Iar cei ce nu au o familie, se refugiază în sex. Totul e foarte simplu. Restul amănuntelor cu care obișnuim să ne ocupăm timpul sunt irelevante.